România a avut de câştigat din această absenţă. A părut în ochii oficialilor şi a presei occidentale mai credibilă, mai onorabilă, mai frecventabilă. Doar apariţia unor foşti puşcăriaşi, Adrian Năstase, Adrian Severin, în loja oficială de la Ateneu, a umbrit oarecum festivităţile. Şi prezenţa familiei (fiu, nora) dnei premier Dăncilă, tot în loja oficială, a demonstrat că de obiceiuri balcanice nu ne dezbărăm. În rest, spunea Corina Creţu: „Comisarii europeni au venit foarte crispaţi la Bucureşti şi au plecaţi foarte încântaţi“. Probabil mai exagerează şi dânsa, dar ar fi bine să fie măcar pe jumătate adevărat.

Contextul politic cu 4 luni înainte de alegerile europarlamentare

  • După declaraţiile tranşante ale şefilor de la UE, privind statul de drept şi independenţa justiţiei, despre inoportunitatea amnistiei şi graţierii, este greu de crezut că actuala guvernare va face paşi mari în subordonarea justiţiei şi salvarea penabililor de puşcărie. Pur şi simplu ar fi pusă la zid, şi preşedinţia Consiliului UE, asigurată de România, s-ar duce în derizoriu şi în ridicol. Nu poţi cere, în calitate de preşedinte, ca statele UE să respecte ceea ce tu nu respecţi.
     
  • Relaţia guvern-preşedintele României este esenţială în derularea în bune condiţiuni a acestei preşedinţii. Fie şi numai pentru faptul că preşedintele reprezintă România în relaţiile externe. În momentul de faţă această relaţie este la pământ, cu reacţii palide din partea guvernului. Nu este de aşteptat ca guvernul să escaladeze conflictul prin acţiuni agresive şi iniţiative nesăbuite.
     
  • Economia României este şi ea la pământ, dacă guvernul nu este în stare să articuleze bugetul pe 2019, dintr-un motiv simplu: nu găseşte 2% din PIB să se închidă veniturile cu cheltuielile. Fără fondurile europene, şi eventual un împrumut de la FMI, toate visele economice exotice ale lui Darius Vâlcov s-au dus în ridicol şi derizoriu.
     
  • Este aproape gata documentul care va lega, începând cu noul exerciţiu financiar al UE, finanţarea cu fonduri nerambursabile de respectarea statului de drept. Orice derapaj al României în privinţa aceasta, o exclude de la finanţarea europeană, în următorul exerciţiu financiar.
     
  • Premierul Dăncilă nu vrea să-şi lege numele şi funcţia de grave derapaje de la litera şi spiritul tratatelor cu UE. De aceea i-a spus lui Liviu Dragnea, în câteva rânduri, „nu“.
     
  • Toate alegaţiile lui Tăriceanu şi Iordache privind abuzurile din justiţie au fost privite cu ironie şi scepticism de catre oficialii europeni. Cazurile punctuale de abuzuri se rezolvă tot punctual, nu răstorni tot sistemul de justiţie pentru câteva inregistrări, care nu pot fi extrapolate la întreg sistemul.


Liviu Dragnea nu mai controlează guvernul şi partidul şi nu mai poate relua retorica anti UE

  • Premierul îi zice „nu“ în multe ocazii, conform declaraţiei premierului.
     
  • Ministrul Justiţie nu vrea să dea OUG pe amnistie şi graţiere.
     
  • PSD nu are candidat la prezidenţiale, şi nici nu se întrevede vreunul la orizont.
     
  • Relaţia cu ALDE se va spulbera în momentul în care va fi clar că PSD nu poate susţine un candidat la prezidenţiale din afara partidului.
     
  • Preşedintele Iohannis nu se mai teme de suspendare şi face tot ce poate să blocheze guvernul de la acţiuni nesăbuite.
     
  • Justiţia înaintează implacabil cu toate încercările de a fi blocată.
     
  • UE şi America nici nu vor să audă de derapaje de la statul de drept în România, de amnistie si graţiere.
     
  • Manifestanţii scriu pe zidurile Palatului Regal „We want EU, PSD wants Russia" şi atunci e clar că nu mai există cale de reconciliere cu cei 100.000 de manifestanţi paşnici batuţi, gazaţi şi alergaţi de jandarmerie în 10 august anul trecut.
     
  • Simpatiile politice trec prin buzunar şi prin stomac. Am văzut la recentul referendum cât mai contează iniţiativele şi îndemnurile PSD.
     
  • După ce majoritatea covârşitoare a populaţiei şi-a arătata încrederea in UE şi în instituţiile ei, Dragnea nu-şi mai poate relua declaraţiile naţionaliste si populiste, fără riscul de a fi repudiat şi de propriul electorat.
     

Alegerile europarlamentare peste patru luni

Cu un şef, Liviu Dragnea, plecat „ca prostul“ din spaima de a da ochii cu oficialii europeni, fără buget şi fără asigurarea resurselor necesare plăţii pensiilor şi salariilor bugetare, cu multe sondaje care dau PSD  la 25% din intenţia de vot, e clar ce soartă aşteaptă PSD la alegerile din mai. Ce poate să facă mai mult decât a făcut în doi ani, pentru a recupera voturile populaţiei? Mai nimic. Pe de altă parte, este de sperat ca absenţii din scrutinurile anterioare să vină la vot, de data aceasta, ceeace va coborî scorul PSD spre 18%, atât cât este bazinul său electoral.

O singură şansă mai are PSD

Să scape imediat de Dragnea şi de Dăncilă şi să se rebranduiască. Greu de crezut că va avea tăria şi înţelepciunea de a trece printr-o astfel de experienţă. Dar, un rezultat prost la europarlamentare, va avea reverberaţii teribile la prezidenţiale şi la alegerile din 2020, aşa că PSD îşi va fi semnat deja, în luna mai, trecerea în debaraua istoriei.