- Puştoaico, tu ai sânge de viperă ...

Câţi oameni l-au trădat. Vorba vine, oameni. Vipere, câini, nu erau nimic până nu le-a dat el funcţii. Şi ce le-a cerut la schimb? Să fie slugile lui. Ce era atât de greu? Pe unii chiar i-a îndrăgit. Păreau atât de supuşi. Dar toţi l-au trădat.

Mai ales ea. Profesoara. Auzi, parcă asta e meserie să trăieşti din ea. El a făcut-o parlamentar la Bruxelles. Şi ea, cum l-a trădat.

- Da, da, tu, tu, mi-ai rănit simţămintele ...

Parcă ar vrea să plângă. Sau să bea ceva. O ţuică de casă, curată, făcută de mâna omului. Dar nu poţi, aici. Cum să stea ditamai boierul la beci, când era în fruntea ţării?

Trebuia să mă însor, să fie toată presa acolo. Ce s-ar fi bucurat Codrin. Da, nu m-au trădat toţi. Mai sunt câţiva credincioşi. Tare puţini.

Acum nu mai poate merge nici la lucru. Se mai bucura acolo, mai dădea un ciocan, se mai gândea cum stau alţii pe scaunul lui. Şi cum se milogeau de el, cum erau supuşi şi linguşitori. Vipere, porci, câini.

Noroc că aia mică mă aşteaptă. Bine că i-am lăsat nişte bani să aibă să cumpere o casă, să nu rămână pe drumuri. Ă'lalt are porcii, are fotbalul. Măcar pe ei i-am aranjat.

Trece timpul şi mă întorc eu. Cum iese luna dintre nori, vine şi Liviu înapoi. Le arăt eu cine este şefu' ăla mare. Ce vipere. Mai ales ea. Ce i-am cerut? O foaie A4, scria pe ea Hai liberare, ordonanţă, ce trebuia acolo şi gata. Înainte de nuntă. S-au şi bucurat zgârciţii, parcă dădeau de la ei.

- Puştoaico, îţi spun adio şi te las.

Livache îşi aprinde altă ţigară. Mai bine rămâneam la serviceul auto, inginer cinstit. Dar aş fi fost sărac. Las' că nu a fost rău. Mă întorc eu.


Citiţi şi Conu Livache fata cu reactiuneaLivache numeşte noul Şef de la Guvern