Chestiunea spinoasă a alegerilor primarilor într-un singur sau în două tururi de scrutin a demonstrat cât se poate de clar limitele guvernării tehnocrate. Premierul Cioloş s-a întâlnit cu partidele politice şi a ajuns la concluzia că nu poate face nimic pentru modificarea legii alegerilor locale.

Chiar dacă îşi doreşte reforma clasei politice, Dacian Cioloş a trebuit să admită că, fără sprijin politic, nici nu poate să emită o ordonanţă de urgenţă, nici nu poate să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului pe tema modificării legii alegerilor locale. Premierul a trimis lucrurile înapoi în ograda clasei politice. ”Nu accept ca guvernul să fie folosit de partide pentru atingerea propriilor scopuri politice”, a spus premierul, după discuţiile cu formaţiunile invitate la negocieri.

Concluzia era cunoscută cu mult înainte de începerea acestor discuţii.

PNL presează pentru obţinerea celor două tururi de scrutin, după ce în Parlament, legea a trecut cu acceptul liberalilor. Calculele au arătat că legea favorizează puternic PSD şi liberalii au căutat o cale de ieşire dintr-o situaţie neplăcută politic şi electoral.

Pentru PSD, schimbarea legii este de neacceptat. Liviu Dragnea a ameninţat cu boicotarea scrutinului local, o supralicitare menită doar să arate că nimic nu se va schimba în domeniu.

Problema este a liberalilor care nu au reuşit să impună legea în două tururi de scrutin şi acum s-au trezit că ar putea împinge guvernul să vină în Parlament, fie cu o ordonanţă de urgenţă, fie cu o asumare de răspundere, ambele acţiuni însemnând pentru Cioloş  operaţiuni de tip kamikaze.

Cei care şi-au făcut calcule conform cărora PSD ar fi fost nevoit să se încline în faţa unei acţiuni de forţă a guvernului, au greşit copilăreşte. PSD n-ar fi avut nicio jenă să dea jos guvernul Cioloş, dacă s-ar fi ajuns aici. Între miza uriaşă a localelor şi schimbarea unui guvern tehnocrat, Dragnea nu ar fi avut nicio ezitare. Dar ştia că lucrurile nu vor ajunge atât de departe.

Orice guvern joacă atât cât are susţinere politică. Tehnocraţia nu ţine loc de voturi, mai ales când este vorba despre un cabinet născut în eprubetă, în condiţii cu totul speciale, cum s-au petrecut lucrurile cu guvernul Cioloş.

De fapt, acum se vede pentru toată lumea situaţia în care ne găsim. Guvernarea Cioloş este una de avarie, acceptată pentru că a fost în interesul PSD şi al PNL să facă un pas în spate, scăpând de protestele din noiembrie anul trecut.

Dacă PNL ar fi reuşit între timp să-şi construiască o majoritate, Guvernul ar fi avut susţinerea necesară să schimbe legea alegerilor locale. Dar PNL nu a reuşit acest lucru, PSD a rezistat împreună cu aliaţii săi şi şi-a impus punctul de vedere.

Guvernarea Cioloş nu va putea face reforme şi va fi folosită doar pentru a asigura rezolvarea problemelor administrative curente şi pentru a organiza alegerile. Pentru premier, opţiunile sunt clare. Dacian Cioloş poate intra în politică pentru a-şi asigura o poziţie care să-i permită să joace în continuare sau poate rămâne tehnocrat cu termen de expirare de câteva luni.