Limitele mele în politică

Ţigani – ciordeală – curve. Trei cuvinte pe care Damian Drăghici - în calitate de consilier al primului ministru – le-a folosit într-o conferinţă cu comisarul Laszlo Andor şi ministra Mariana Câmpeanu. Iresponsabil şi pueril. L-am certat, a spus premierul.

De 4 zile mă gândesc ce să fac, ce să zic. Critica se face - spune o regulă – în partid. Greşit, cred eu, partidele nu ar trebui să mai fie închise, ca în secolul XIX, ci vii şi complet deschise către societate. În plus, domnul Drăghici s-a manifestat în public, nu acasă iar remarcile sale au repercusiuni publice.

Ştiu, există mereu riscul să superi atunci când critici un membru al partidului tău dar de asemenea există şi o limită a acceptabilului, a concesiei. Pentru mine, ea a fost depăşită de atitudinea şi vorbele consilierului... onorific. Indiferent cât de demodat sună, am intrat în politică pentru nişte idealuri şi n-am de gând să renunţ la ele la primul colţ. O fi politica un spaţiu al negocierii şi compromisului dar după un anumit nivel acestea devin complicitate sau laşitate.

Ce îi reprosez, concret, domnului Damian Drăghici:

1. Guvernul român şi toate instituţiile europene folosesc termenul rom, considerând pe cel de ţigan ca peiorativ. În calitate de consilier al primului ministru te conformezi standardelor sau pleci. Mai ales că ţiganii ciorditori ai domnului Drăghici sunt egali cu ţigăncile împuţite ale domnului Băsescu. Apoi, a nu înţelege diferenţa dintre rom şi ţigan reprezintă o ignoranţă crasă.

2. Curve nu este un termen acceptabil în contextul în care discutăm. Domnul Drăghici este o figură proaspătă între politicieni, dar dacă se molipseşte atât de repede de limbajul şi metehnele vechi, mai bine lipsă. Iar scuza amuzantă a exprimării libere, de artist, nu merge la acest nivel.

3. Organizaţiile romilor ciordesc, mai spune Damian Drăghici. Prostii! Să vină consilierul de stat cu dovezi clare şi să pedepsească instituţiile pe vinovaţi. Căci justiţia nu se face la microfon şi aşa cum a spus-o şi Victor Ponta într-un interviu pe subiect, generalizarea este o prostie. În plus, toate proiectele de succes şi politicile publice pentru romi sunt produsul gândirii şi muncii organizaţiilor rome. Aşadar respect, nu noroi, asta datorăm eu, el şi toţi romii din România, societăţii civile.

În fine, ce-i de făcut când Damian Drăghici spune ce spune aflându-se într-o înaltă poziţie din care nu face, însă, nimic? Când politicienii partidului meu îl menajează şi când Naşul NIRO îl protejează? Când unii lideri romi, din frică, complicitate sau fals pragmatism înghit umilinţa? Când e clar că la nivelul de sus al guvernului sunt preferaţi romii din show biz nu policy-makers?

Nimic mai simplu: precum Candide al lui Voltaire, într-o lume distrusă de război, criză şi intoleranţă, toţi cei cu bune intenţii şi bun simţ trebuie să-şi cultive propria grădină. Măcar atât, când nu poţi schimba lumea.

Nu pot schimba România dar pot măcar să încerc ceva în Ferentari. Mesajul premierului – în Ferentari vom avea un proiect special – şi demersurile Ambasadei Franţei converg şi dau speranţe. Iar pe Damian Drăghici îl veţi vedea în toate fotografiile dar nu vă lăsaţi păcăliţi: va fi, mereu, doar show off.