Libertatea de mişcare şi PSD-ul, ca partid al legării de glie a românilor

Pandemia a scos la suprafaţă nu doar slăbiciunea umană şi a sistemului sanitar, ci şi populismul atroce al politicienilor. Românii plecaţi la muncă în străinătate au fost numiţi sclavi de partidul care a stat cel mai mult la guvernare în ultimii 30 de ani, partid care i-a alungat constant din ţară, a decretat nepotismul drept politică publică şi a transformat democraţia în cleptocraţie. Acum PSD oferă lecţii în materie de dreptul muncii

De la aderarea la UE, care a deschis piaţa muncii şi pentru cetăţenii români, zeci de mii de conaţionali au plecat, cu forme legale, la muncă sezonieră în ţări ca Germania, Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie. Apoi s-au întors acasă şi au investit banii câştigaţi peste hotare în propria gospodărie, în ferme agricole sau chiar în mici afaceri pe plan local. Astfel, chiar şi cele mai sărăce zone ale ţării au început uşor-uşor să prospere. Aşadar, pe de o parte avem libertatea de mişcare şi dreptul la muncă oferite de UE, iar de cealaltă parte avem condamnarea la sărăcie oferită de PSD în ultimii ani. 

Pentru că PSD este partidul legării de glie a românilor. Această practică înrobitoare, ce ţine de o economie rurală a evului mediu, este caracteristică PSD. Întregi judeţe sunt ţinute încătuşate de decenii de către baronii social-democraţi, adică de politicienii care nu-i tratează pe românii din comunitatea lor ca pe nişte cetăţeni, ci ca pe nişte supuşi. Subdezvoltarea e consecinţa economică vizibilă a unei astfel de viziuni politice, consecinţa morală fiind aversiunea PSD-ului faţă de diaspora românească, adică faţă de cei care s-au descătuşat şi au ales să-şi creeze un destin mai prosper în altă parte. Iar problema PSD nu e doar că aceşti concetăţeni ai noştri muncesc şi câştigă bine în alte ţări, ci că ei rămân preocupaţi de ceea ce se întâmplă în ţară, rămân legaţi de comunitate şi de familiile de acasă, dar complet dezlegaţi de relaţia ruinătoare cu partidul-stat, aşa cum se manifestă PSD în multe regiuni şi faţă de foarte mulţi cetăţeni.

Pe fondul crizei economice generate de coronavirus, mulţi români  - şi nu numai - au dat curs în continuare ofertelor de muncă pe perioadă determinată, cu condiţia să beneficieze de maximă protecţie sanitară şi, evident, să le fie respectate drepturile contractuale. Pandemia a scos la lumină o deficienţă sistemică în procesul de angajare a muncitorilor sezonieri: apariţia unui lanţ toxic de intermediari între angajator şi muncitor, care a provocat neajunsuri grave: salariile au fost modificate pe parcurs, cazarea şi condiţiile de transport au fost precare, iar masa şi programul de lucru nu au fost respectate. Deşi, per total, acestea sunt excepţii, e musai să recunoaştem aceste probleme, nu să le ascundem sub preşul instituţional, nici să le acoperim cu retorică inutilă.

Guvernul României a reacţionat ferm la problema muncitorilor sezonieri din Germania cărora nu le-au fost respectate înţelegerile contractuale. Trebuie spus din capul locului că cetăţenii români au drepturi egale de muncă şi protecţie socială ca oricare alţi cetăţeni ai UE. Guvernul României a demonstrat că nu acceptă discriminări pe piaţa europeană a forţei de muncă şi s-a implicat cu celeritate prin Ministerul Muncii şi Ministerul de Externe.

Violeta Alexandru, ministrul Muncii, s-a deplasat imediat în Germania, unde a avut discuţii punctuale cu omologul său german. Prin urmare, ministrul german al Muncii, Humbertus Heil, a demarat deja o reformă majoră pe piaţa muncii sezoniere, propunând un proiect legisaltiv care stipulează desfiinţarea lanţurilor de intermediari în industria cărnii şi în agricultură, segmentele unde lucrează majoritatea românilor. Aşadar, samsarii de muncitori vor fi eliminaţi din mecanismul de angajare. De altfel, Violeta Alexandru şi Humbertus Heil au semnat şi o Declaraţie comună de intenţie privind intensificarea cooperării în domeniul peiţei muncii şi a politicilor sociale, un prim semnal că nu vor mai exista sincope în relaţia dintre angajatorii germani şi muncitorii români.

Acestea sunt fapte, nu retorică goală. Iar faptele vorbesc de la sine: atunci când muncitorilor români li s-au încălcat drepturile, atunci când au fost înşelaţi sistematic şi cu intenţie de angajator sau de intermediar, statul român, prin Guvern şi prin alte instituţii ale sale, a reacţionat ferm în apărarea propriilor cetăţeni. Nici un protest al acestora şi nici un caz de abuz nu au rămas fără răspuns instituţional din partea Guvernului. Iar a vedea că propriii cetăţeni, care şi-au manifestat civilizat nemulţumirile, sunt numiţi sclavi de către politicienii PSD,  e de-a dreptul revoltător. Mai ales pentru că acelaşi PSD îi tratează pe mulţi români rămaşi în ţară, uneori părinţi, fraţi sau copii ai celor plecaţi, ca pe nişte robi dependenţi de favorurile potentaţilor pesedişti.

Să punem lucrurile în oglindă aşadar. Faţă de problemele angajaţilor români din Germania, guvernul liberal intervine concret, reuşind să obţină pentru aceştia plata integrală a drepturilor băneşti, inclusiv a celor restante – din partea statului german. Dar PSD îi numeşte sclavi pe românii muncitori. Atunci când aceşti români muncitori şi-au dorit să revină în ţară sau să se relocheze pentru un contract de muncă mai avantajos, cu un angajator onest, statul român a asigurat transportul, încheind acorduri cu statul german. Ce face PSD? Încearcă să inflameze, cu o retorică şovină, o relaţie bilaterală foarte bună. Să fie oare întâmplător că tocmai unui fost ministru al muncii al PSD, Olguţa Vasilescu, îi aparţin derapajele extremiste la adresa preşedintelui Iohannis? E limpede oricum că PSD este funciar incapabil nu doar să-şi impună un comportament corect faţă de cetăţenii români, ci şi să înţeleagă tipul de relaţie serioasă, instituţională, care produce soluţii eficiente atunci când apar probleme regretabile între state.

Guvernul liberal exact acest lucru l-a înţeles în angajamentul său faţă de cetăţenii români. Că e nevoie de o colaborare justă cu partenerii germani pentru a produce reforme instituţionale prin care muncitorii români să fie protejaţi şi în viitor, nu doar ajutaţi într-o situaţie grea de moment. Ca liberali, am demonstrat că ne protejăm concetăţenii, oriunde s-ar afla şi în orice condiţii. Pentru românii din ţară afectaţi de criză, Executivul a venit cu mai multe măsuri fiscale care deja dau roade: România are cea mai mare creştere economică dintre toate statele UE în primul trimestru din 2020. Grija pentru românii din diaspora a fost demonstrată concret prin zborurile umanitare organizate de Ministerul Apărării şi Ministerul de Externe în timpul pandemiei, iar pentru cetăţenii aflaţi la muncă sezonieră Guvernul a asigurat o plasă fermă de siguranţă socială şi sanitară.

Comparativ, să derulăm puţin filmul şi să ne amintim cum s-a manifestat interesul guvernelor PSD din ultimii ani pentru românii de peste graniţe: umilinţa de a aştepta zeci de ore la cozi pentru a vota şi primirea cu gaze lacrimogene şi cu bâte în vara anului 2018. Ce soluţie a propus PSD la problema românilor afectaţi de coronavirus? Închiderea graniţelor, atât pentru cetăţeanii care voiau să revină în ţară, dar şi pentru românii care doreau să plece la muncă sezonieră. PSD pur şi simplu nu e capabil să înţeleagă una dintre ideile esenţiale care stau la baza UE: libertatea. Fie că vorbim de libertate de mişcare, de circulaţia ideilor sau de accesul pe piaţa muncii. În răspăr cu fundamentale UE, PSD vizează în continuare la o societate enclavizată, săracă, manipualtă prin pomeni sociale şi prin puterea de coerciţie a baronilor locali.