La începutul anului 2015, liberalii ţineau de frâu o pereche de boi frumoşi. PNL devenise al doilea partid al ţării ca urmare a fuziunii cu PDL, era beneficiarul unei spectaculoase victorii în alegerile prezidenţiale şi conducea, prin persoana deputatului Mihai Voicu, comisia comună a Parlamentului privind elaborarea noilor legi electorale. Chiar dacă PSD încă păstra şefia Guvernului, liberalii începeau anul cu un ascendent de necontestat, care le-ar fi permis, teoretic, să-şi atingă toate obiectivele legate de legislaţia electorală: alegeri locale în două tururi de scrutin şi vot prin corespondenţă pentru toate tipurile de scrutin, gândit în aşa fel încât românii din afara graniţelor ţării să poată vota într-un număr cât mai mare. Cu această zestre s-au îndreptat spre iarmaroc.

Prin aprilie anul trecut, liberalii şi-au abandonat un prim obiectiv şi au votat laolaltă cu PSD alegerea primarilor într-un singur tur. Ulterior, au explicat mişcarea prin faptul că au cedat şantajului PSD: alegeri într-un singur tur la schimb cu votul prin corespondenţă. Ca să-şi spele cât de cât ruşinea, liberalii au băgat un proiect de lege pentru revenirea la alegeri în două tururi, dar adversarii lor au reuşit să-i amâne votarea până în ziua de azi. Aşa că alegerile locale s-au desfăşurat într-un singur tur – cu rezultatele pe care le ştim. Cum ar veni, liberalii au dat perechea de boi pentru un car.

În septembrie, chipurile în semn de protest faţă de boicotarea constantă de către PSD a lucrărilor comisiei comune care trebuia să elaboreze legea votului prin corespondenţă, Mihai Voicu a demisionat de la şefia comisiei, care a fost preluată de pesedistul Gabriel Vlase. Evident, PSD a acuzat PNL de laşitate şi şi-a asumat meritele de imagine pentru elaborarea legii. Cu alte cuvinte, liberalii tocmai dăduseră carul pentru o capră.

De bine, de rău, pe 19 octombrie 2015, legea este adoptată de către Senat într-o formă acceptabilă. Votul prin corespondenţă se aplica la toate tipurile de alegeri (parlamentare, prezidenţiale şi europarlamentare), iar înscrierea alegătorilor în registrul electoral se putea face atât direct sau prin poştă, cât şi online, prin completarea unui formular electronic securizat.

Însă cu o săptămână înainte de votul final din Camera Deputaţilor, în comisia comună, PSD modifică forma adoptată de către Senat şi elimină din lege posibilitatea votului prin corespondenţă la alegerile prezidenţiale şi la cele europarlamentare, rămânând aplicabilă doar la alegerea Parlamentului. PSD-iştii promit că respectiva comisie comună va lua în lucru imediat legi distincte, care să prevadă vot prin corespondenţă şi la celelalte tipuri de scrutin. Liberalii înghit găluşca şi votează cum a vrut PSD, dar legile respective nu există nici până în ziua de azi. Ca să urmăm firul poveştii, liberalii au dat capra pentru un gâscan.

Şi tot înaintea votului final, PSD elimină din forma adoptată de Senat şi posibilitatea înscrierii online în registrul electoral şi lasă doar varianta prezentării în persoană la misiunea diplomatică sau transmiterea documentelor prin poştă, ceea ce face înscrierea mult mai puţin atractivă. La votul final, liberalii votează iar aşa cum a zis PSD, adică îşi desăvârşesc opera: dau gâscanul pe o pungă goală.

Rezultatele se văd acum: doar 3.500 de români din străinătate au depus cereri de a fi înscrişi în registrul electoral. Cei care nu s-au înscris nu pot vota prin corespondenţă, iar votul direct nu-l pot exercita decât la ambasade şi la consulate. Totodată, secţii suplimentare de vot nu se pot înfiinţa decât pentru cei înscrişi în registrul electoral, dar nu şi pentru cei care ar vrea să voteze, dar nu s-au înscris în registru. Cam în asemenea hal arată legislaţia acum.

Deşi a pornit pe acest drum de pe poziţii defensive, PSD şi-a atins obiectivele urmărite: a obţinut alegeri locale într-un singur tur şi a făcut ca votul românilor din străinătate să fie chiar mai restrictiv decât fusese până acum. Adică partidul şi-a însuşit bine lecţia primită de Liviu Dragnea: decât să fii condamnat pentru furt la vot, e mai înţelept să incluzi furtul direct în lege. Şi acum, în prag de alegeri, liberalilor le-a mai rămas doar să se holbeze la o pungă goală.

Desigur, povestea lui Ion Creangă e ceva mai lungă, urmează noi şi noi peripeţii, iar până la urmă are un final fericit. Dar după cum evoluează lucrurile, mă îndoiesc să fie vreun liberal care s-o fi citit până la capăt.