Să fie acesta un joc politic care să-l împingă pe Crin Antonescu să părăsească USL?  Chiar dacă unii pesedişti, cu sau fără televiziuni, lucrează la distrugerea alianţei pentru a pune mâna pe toate resursele puterii pe care acum le împart scrâşnind din dinţi cu liberalii, este greu de crezut că USL se va rupe. De ce ar face-o şi, mai ales, de ce ar face-o pentru Roşia Montană? Declaraţia provocatoare a lui lui Victor Ponta aici

  1. Din aceste certuri pe principii, reale sau nu, Uniunea nu pierde, suma voturilor pentru alianţa de guvernare rămâne constantă. Ce pierde Victor Ponta într-o zi se transferă la Crin Antonescu şi viceversa.
     
  2. Ieşirea de la guvernare ar bulversa PNL, poate şi mai rău.  Sunt câţiva miniştri precum Daniel Chiţoiu şi Radu Stroe care mai degrabă s-ar lepăda de liberalism decât de putere. În plus nu e sigur nici că liderii locali ar risca beneficiile de moment pentru un pariu cu 50% şanse de reuşită, victoria lui Crin Antonescu la prezidenţiale care nici ea nu garantează revenirea PNL la putere.
     
  3. Discursul critic al lui Crin Antonescu faţă de Victor Ponta şi actul guvernării îl împiedică pe Traian Băsescu să obţină monopolul opoziţiei.
     
  4. Nici lui Victor Ponta nu-i convine să rămână şeful unui guvern cu o majoritate parlamentară fragilă care stă în câţiva parlamentari gata să trădeze pe oricine şi oricând pentru o mică şpagă (vezi cazul Coman) şi cu Traian Băsescu încă la Palatul Cotroceni. Precedentul Mihai Răzvan Ungureanu e de natură să-i descurajeze pe cei care acţionează pentru scoaterea PNL de la guvernare.
     
  5. Nici Crin Antonescu nu s-ar găsi într-o poziţie confortabilă în opoziţie şi cu Traian Băsescu încă preşedinte acţionând ca liderul opoziţiei cu o miză importantă în 2014, aceea de a fi Sfântul Gheorghe al dreptei, salvatorul şi unificatorul ei, şi astfel să-şi lanseze candidatura la mandatul de prim-ministru pentru 2016.
     
  6. Potrivit unui sondaj CURS ( vezi aici sondajul şi interpretarea lui) opţiunile populaţiei în privinţa proiectului minier de la Roşia Montană sunt aproape la egalitate şi nicio forţă politică nu-şi asumă o opoziţie clară faţă de acesta. Nu a făcut-o nici Crin Antonescu, iar pe un proiect de lege iniţiat de un liberal sunt şi mai puţine şanse ca liderul PNL să pornească singur în cucerirea electoratului care se împotriveşte explotarii aurului la Roşia Montana.

Să fie totuşi Roşia Montană originea unei mişcări politice chiar din 2014? Dacă legea RMGC 3 va fi adoptată de guvern şi de Parlament ar fi firesc ca protestul să se transforme într-o mişcare politică, aşa cum s-a întâmplat în Slovenia unde mişcarea de protest de anul trecut s-a transformat într-un nou partid politic. Numit Solidaritate şi lansat pe 14 decembrie 2013, grupul este o uniune de trei mişcări ale societăţii civile, scrie Dnevnik, citat de Presseurop, care-şi propune redefinirea politicii, crearea unui nou consens politic şi încheierea unui nou contract între popor şi clasa politică. Membrii mişcării nu intenţionează să pună capăt acţiunilor lor din stradă şi vor continua să ia parte la proteste, potrivit Dnevnik.

Unitisalvam e un fel de Solidaritate, iar potenţialul electoral al unei noi mişcări ar fi uriaş, în condiţiile în care acelaşi sondaj CURS arată că 45% dintre cei intervievaţi sunt împotriva proiectului RMGC de exploatare a aurului la Roşia Montana. Cine îi va reprezenta pe aceşti 45% în competiţile politice din 2014?