Lecţii de politică de la firul ierbii

Rândurile care urmează au şi nu au legătură cu politica. Mi-a luat ceva să le scriu, lăsând să se decanteze lecţiile unor zile lungi şi nopţi scurte din ultima perioadă.

Campania electorală, făcută aşa cum trebuie, pe stradă, la firul ierbii, este cea mai bună lecţie de politică pe bune pe care o putem primi. În afara zonei de confort şi a bulei din social media, interacţiunea cu oamenii schimbă radical modul în care te raportezi la cei cărora le ceri votul şi încrederea. Şi invers. 

În campania pentru alegerile prezidenţiale am ieşit practic zilnic pe stradă, în diferite zone ale sectorului 1, alături de colegii mei. A fost o adevărată campanie de infanterie - zeci de voluntari, zi de zi, indiferent de vreme, în dialog cu cetăţenii.

Prima constatare: aproape jumătate din oamenii cu care am interacţionat nu vor să audă de politică. Judecând după implicarea societăţii civile, după protestele numeroase şi discuţiile din spaţiul public, dar şi după creşterea prezenţei la vot, ai spune că din ce în ce mai mulţi cetăţeni sunt interesaţi de scena politică. De fapt, probabil că cei care au fost dintotdeauna sunt mai vocali şi se fac auziţi mai bine (şi datorită internetului şi a reţelelor de socializare). Pentru încă o bună parte dintre români, „toţi din politică sunt la fel”, iar asta nu este doar fals, ci este şi foarte periculos, pentru că include germenii extremismului şi „soluţiilor” totalitare de tipul „îi împuşcăm pe toţi, radem tot şi construim noi mai bine de la zero”. 

Aici ar trebui să fie principala preocupare a clasei politice. Cum îi facem pe toţi românii să fie interesaţi? Să dea log (back) into politics? Cum îi facem să citească politică, să se documenteze, să ia decizii informate, să meargă la vot? Cum va reuşi să scape, inclusiv noua generaţie de politicieni, de această ştampilă -- toţi sunt la fel? Un posibil răspuns la finalul acestui articol.

A doua constatare: cei care se opreau să ne asculte şi să ne vorbească treceau foarte rapid la problemele lor directe, locale. Despe groapa din faţa porţii, despre lipsa locurilor de parcare, grădiniţele aglomerate. Pensia mică, medicamentele scumpe, lipsa căldurii. Traficul oribil din Bucureşti. Aş putea să îi număr pe degetele de la două mâini pe cei care ne-au vorbit despre atribuţiile preşedintelui, despre politica externă sau relaţia cu partenerii strategici. 

Oamenii vor soluţii imediate la problemele lor concrete. Oamenii votează întotdeauna pentru mai bine - un bine pe care să-l simtă şi să-l vadă repede, pentru că s-au săturat de promisiuni şi s-au săturat să aştepte. De înţeles, după trei decenii de deziluzii. 

Ce lecţie am găsit eu în aceste interacţiuni din campania recentă? Este nevoie de o nouă politică. Nu mă refer nici la oameni noi, nici la partide noi. Mă refer la abordare. 

Oamenii au nevoie de politicieni implicaţi. Nu doar în campanie, nu doar când le cer votul. Nu în teorie, din birouri confortabile de unde pretindem că le ştim pe toate. Ci fix acolo, lângă ei. La un protest spontan, la şedinţa de bloc, la şcoală, la medic. 

Oamenii au nevoie de alţi oameni, nu de politicieni. De oameni care să înţeleagă că vieţile se întâmplă şi când tu nu ai nevoie de voturile lor şi că politica nu înseamnă doar funcţii, ci lucruri făcute cu şi pentru oameni. Mai simplu: politica nu este despre politicieni, este despre cetăţeni. 

Doar aşa îi vom recupera şi pe cei care au renunţat la luptă şi la speranţă. Sunt totuşi milioane de români pe care nu avem voie să-i abandonăm în ghearele nepăsării, cinismului şi pasivităţii. Implicarea e cheia. Puterea exemplului de „aşa da”, demonstrat în fiecare zi prin fapte, cu naturaleţe şi sinceritate. Am văzut în toate aceste săptămâni că asta chiar funcţionează, iar cea mai mare satisfacţie este să-ţi poţi convinge semenii că merită să lupte pentru ţara lor. 

Închei cu un citat al marelui om politic liberal I. C. Brătianu, pe care mi-aş dori să îl văd cu litere de-o şchioapă pe pereţii birourilor tuturor oamenilor din politica românească: „Politica îţi poate da din când în când satisfacţii şi onoruri, dar pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji şi jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decât răsplată”.