Laşitatea preşedintelui Iohannis. Cât timp poate sta România fără guvern?

Ziua de ieri a însemnat, pentru mine cel puţin, o mare dezamăgire. După Orban, şi preşedintele Iohannis ne-a amintit că există ţări în care constituirea noului guvern a necesitat doi ani, sau un an,  sau 6 luni. Ca şi cum România ar fi Belgia sau Germania. Nu vom avea guvern de Crăciun, ne-a anunţat senin preşedintele. Aşa cum evoluează discuţiile acum nu vom avea guvern nici în ianuarie.

Problema este că există situaţii presante care trebuie rezolvate  de către un guvern valid până în Anul Nou. Cheia era la preşedinte. Să desemneze un viitor premier, care conducea cu autoritate negocierile pentru constituirea noului guvern. Cu excepţia programului de guvernare, restul putea fi tranşat în 3-4 zile.

Judecata preşedintelui Iohannis

Deşi are 3-4 variante de premieri, preşedintele nu a vrut să-şi asume vreuna,  să nu fie considerat vinovat mai târziu pentru alegerea făcută. În cazul în care guvernarea  ar fi decurs prost. Nu suntem în situaţia desemnării dnei Dăncilă. Atunci majoritatea parlamentară era clară PSD, şi preşedintele nu avea altă variantă. Acum partidele de dreapta aduse de alegeri la putere îl respectă pe preşedinte, şi nu s-ar răzvrăti împotriva alegerilor sale.

Ieri, preşedintele s-a retras din procesul decizional privind noul premier, şi a lăsat totul în seama partidelor. Văzând această perspectivă, PNL şi USR PLUS au decis să-şi arate muşchii, şi au hotărât variante de premier şi preşedinţi de Camere care nu se „pupă” unele cu altele. Mai mult, USR PLUS a decis că nu-l vrea pe Orban viitor premier, pentru că e „nevoie de un nou început pentru România”.

Şi aici are dreptate USR PLUS. Cu Orban premier s-ar continua politizarea, servirea clientelei politice, cu habarnişti  făcând parte din clientela de partid plasaţi în funcţii importante cu care nu au nici o tangentă. E plină presa de exemple, nu le mai înşir aici. Începând cu exemplul de la Apele Române, dar şi exemple de miniştri habarnişti care n-au făcut nimic în zona lor de acţiune.

Preşedintele avea cel puţin patru opţiuni: Orban, Cîţu, Cioloş şi Nicolae Ciucă. Dacă făcea o desemnare, nimeni n-ar fi ripostat şi s-ar fi trecut urgent la treabă. Preşedinţii Camerelor s-ar fi decis in plenul Camerelor, ceea ce era normal. N-a făcut-o, din laşitate, neputinţă, sau neînţelegere a importanţei unui guvern valid pentru România acum.

De ce avem nevoie de un guvern până la Anul Nou

România nu are un buget pentru 2021. Dacă nu se adoptă unul până la 31 decembrie, din ianuarie vom funcţiona pe vechiul buget, din ianuarie 2020. Numai că datorită pandemiei, cele două rectificări bugetare au schimbat esenţial  destinaţiile sumelor din buget, pentru infrastructura necesară combaterii pandemiei, până la sumele mari acordate personalului medical. Şi sumele cerute de creşterea pensiilor cu 14%. Şi posibil multe altele. Cum să funcţionăm după bugetul din ianuarie 2020, care nu prevedea aceste repartiţii din bugetul ţării?

Anul şcolar 2020-2021 este pe punctul de a fi ratat. Am pierdut deja două semestre. Un milion de elevi nu au logistica necesară pentru participarea la cursurile online, nimeni nu poate verifica câţi profesori ţin cursuri, câţi elevi participă la astfel de cursuri, şi cu ce rezultate în învăţare. Personalul din învăţământ este fericit că primeşte  salariul întreg şi stă acasă. Sigur,  sunt şi mulţi profesori care incearcă să salveze ce se mai poate salva. Dar câţi sunt, comparativ cu cei care nu fac nimic în această situaţie gravă? Nimeni nu ştie, şi sunt plătiţi la fel. Şi cei care fac ceva, şi cei care stau degeaba.

Reluarea cursurilor faţă în faţă pe 11 ianuarie 2021 ar fi o palidă încercare de a salva anul şcolar în curs. Şi ministerul Educaţiei ar fi obligat să creeze condiţiile pentru a se recupera ce se mai poate recupera. Aşa cum se întâmplă în multe alte ţări,  care nu şi-au permis să închidă complet toate şcolile. Dacă nu se întâmplă aşa, putem declara anul şcolar în curs pierdut şi, eventual, repetarea lui. Altfel, ne batem joc de şcoală şi de soarta şi de evoluţia şcolară a   elevilor.

Doar un guvern valid poate decide ce se va întâmpla cu scoala românească.

Mărirea amenzilor de circulaţie a fost amânată în ultimii trei ani. Fără un nou guvern învestit, care să amâne încă o dată corelarea amenzilor de circulaţie cu salariul minim, începând cu anul viitor amenda maximă pe care o poate primi un şofer, care acum este de 2.900 de lei, adică 20 de puncte-amenda, ar putea creşte până la 4.400 de lei. Ar fi bună, ar fi rea această schimbare dramatică? Decizia poate veni doar de la un guvern deplin, care să poată emite OUG-uri.

Plata pensiilor aleşilor locali. Aplicarea prevederii din Codul Administrativ privind acordarea pensiilor speciale primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene a fost amânată până la 1 ianuarie 2021, conform unui proiect de lege pe care Guvernul Orban şi-a angajat răspunderea în Parlament. Ce se va întâmpla după 1 ianuarie? Are guvernul bani prevăzuţi în bugetul lunii ianuarie 2020, pentru plata acestor pensii? Nu are. Şi atunci ce va face, dacă nu avem o nouă OUG de amânare a acestor plăţi?

Riscul că România să nu se mai poată împrumuta.  Este de departe cel mai mare risc pe care îl vom înfrunta. Fără să vadă orientările noului guvern, noul buget pe 2021, în contextul unui deficit bugetar de 10% din PIB şi a unei datorii publice de 45% din PIB, creditorii interni şi externi vor socoti de 10 ori dacă România mai prezintă garanţii suficiente pentru a-i acorda împrumuturi. Deja reacţiile şi semnalele agenţiilor de rating sunt sumbre în privinţa României.

Gestionarea pandemiei şi vaccinării. Necesită activităţi de primă importanţă şi urgenţă care solicită un guvern pe deplin valid, care poate da OUG-uri. Nu se ştie acum ce restricţii sau relaxări ale restricţiilor vor aduce următoarele săptămâni. Cum şeful CNSU este premierul în funcţie, nu interimar, ele nu pot fi luate decât după o analiză pertinentă a noilor şefi ale instituţiilor interesate. Vin vaccinurile, cu condiţii deosebite de păstrare şi distribuire. Cine le va gestiona?

Concluzie

Preşedintele Iohannis a făcut o mare eroare că nu şi-a utilizat prerogativa funcţiei şi nu a desemnat un premier din variantele propuse de partidele viitoarei coaliţii. Nu-mi pot explica această ezitare decât prin laşitate, prin dorinţa de a nu suporta consecinţele unei alegeri greşite. Dar riscurile şi neajunsurile la care este expusă România depăşesc cu mult această „grijă” a preşedintelui. Problemele cu care se va confrunta România, dacă nu are guvern valid până la Anul Nou, sunt infinit mai mari şi mai grele, şi nerezolvarea lor nu  poate fi explicată de laşitatea preşedintelui.