La revedere, Domnule Traian Băsescu

Traian Băsescu şi Maria Băsescu FOTO Mediafax

În zgomotul campaniei prezidenţiale, puţină atenţie se îndreaptă spre cel care părăseşte, după zece ani, această funcţie. Un bilanţ al acestui personaj politic, un tablou de lumini şi umbre este ceea ce propune acest text.

Traian Băsescu a fost ales de fiecare dată pe vot negativ, ca alternativă la pericolul autoritarismului corupt al stângii neo-comuniste. Prima dată a câştigat nesperat în faţa lui „capitalismului de cumetrie” a lui Adrian Năstase, a doua oară în faţa „mogulilor” din spatele tristului personaj Mircea Geoană. 

În timpul celor zece ani de mandat, a comis o colecţie impresionantă de greşeli:

- În primul rând, a distrus PDL, partidul din care provine şi în viaţa căruia s-a implicat şi după ce a devenit preşedintele ţării. Condus de Emil Boc, căruia în partid i se spunea Traian Boc sau Da' Şefu!, PDL a devenit o colecţie de oameni de afaceri dubioşi, ex. Elena Udrea, Gheorghe Ştefan, Wiliam Brânză, Silviu Prigoană, fără lideri autentici, care a trăit doar din popularitatea preşedintelui, suficientă pentru o bună perioadă de timp.

Omul luptelor, Traian Băsescu, nu s-a dovedit şi omul proiectelor pe termen lung. Aceeaşi situaţie în administraţia prezidenţială, unde consilierii valoroşi au plecat, ex. Andrei Pleşu, râmânând cei obedienţi, care l-au lăudat fără să îl ajute. Situaţie în care partidul a început uşor-uşor să dispară, până când s-a lepădat de fostul lider, într-o încercare disperată de a nu avea soarta PNŢCD-ului. Asta cu tot cu sprijinul neaşteptat privit cu ocazia suspendariilor preşedintelui. 

Semnificativ este aici personajul de OTV Silviu Prigoană, candidatură jalnică la Primăria Capitalei. Acelaşi oraş, cândva fief al dreptei, unde PDL a pierdut un loc de deputat din cauza participării la alegeri din partea sa a lui Honorius Prigoană, fiul imberb al sus-numitului. Tabloizarea partidului, deşi respecta o tendinţă a societăţii româneşti, este în mare parte datorată modului autoritar de conducere a lui Traian Băsescu şi servilismul conducerii partidului. Traian Băsescu a crescut „ca nucul”, la umbra lui nu a putut creşte nimeni. Dovadă că sfârşitul mandatului îl găseşte singur, cu o popularitate cu aproximativ 60% mai mică ca acum zece ani, părăsit de foarte marea parte a celor alături de care a lucrat. 

- Sprijinirea făţişă, dicolo de orice limita legală sau morală a mandatului de preşedinte, acordată PMP-ului, partid care a ajuns în timp record părăsit de proprii fondatori, Marian Preda de ex, tot din cauza stilului autoritar al preşedintelui. Traian Băsescu îşi termină mandatul ca agent electoral al Elenei Udrea, de dragul căreia a îndepărtat de lângă el toată lumea bună care l-a sprijinit.

 - Neînţelegerea rolului punctual pe care l-a jucat pentru populaţia cea mai activă economic şi intelectual. Ultimul vot negativ de susţinere pe care l-a primit, cel de la a doua suspendare, nu l-a înţeles deloc. A fost prima data când nu a fost susţinut ca persoană, ci a fost o mobilizare în jurul instituţiei pe care o reprezenta. Traian Băsescu a intrat însă în logica primitivă a adversarilor, a luat în serios teza „băsiştilor” care cred orbeşte în el, erodând complet statutul de simbol al dreptei pe care l-a construit împreună cu această elită, pe care a dispreţuit-o când i-a cerut susţinerea pentru Elena Udrea. 

- A fost în nenumarate rânduri grobian, având ieşiri incredibile pentru un şef de stat. Astfel, doctorii au aflat nu este nevoie de ei în România, profesorii au aflat că lucrează prea puţin, femeile că nu este cazul să tranforme România într-o ţară de mămici, filosofii că nu sunt utili patriei precum chelnerii etc. Vârful de gamă a fost jignirea Regelui Mihai şi asumarea de către Traian Băsescu a unui rol ipotetic de rege, din care nu ar fi abdicat. Imaginea şedinţei solemne a Parlamentului dedicată aniversării Regelui, de care au lipsit sub pretexte penibile preşedintele, primul-ministru descris mai sus şi Patriarhul BOR este semnificativă pentru asta. Voi reveni de altfel, la dispreţul arătat Parlamentului. Un plus a fost intrarea prin cumetrie în partea caricaturală a familiei regale, aşa-zişii „prinţi” Paul şi Lia.

- Conducerea de facto a Guvernului. Preşedintele are dreptul să conducă anumite şedinţe de Guvern, este titularul politicilor de politică externă şi de apărare naţională, dar Traian Băsescu a fost practic şeful Guvernului, secondat de Emil Boc. Ceea ce l-a dus pe Traian Băsescu spre excese, ultimul find cel legat de reforma din sănătate şi demiterea hazardată a lui Raed Arafat, urmată de proteste de stradă, retragerea reformei şi reprimirea doctorului în Guvern ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Este greu de imaginat un alt preşedinte care intervine telefonic într-o emisiune televizată că să apostofeze un ministru. 

- Lobby-ul pentru Roşia Montana Gold Corporation. Puţine de comentat aici, mă bucur doar că acţiunile societatiii civile au contracarat împlinirea acestui proiect sinistru. Oricum, Traian Băsescu şi-a depăşit grosolan atribuţiile, iarăşi în stilul său inconfundabil. Rămân de neuitat pozele făcute cu telefonul mobil din elicopter în sprijinul proiectului. 

Nu sunt acestea cu siguranţă toate greşelile preşedintelui, dar sunt suficiente pentru a contura contribuţia la actuala criză politică a lui Traian Băsescu. 

La acestea se adaugă greşeli pe care le împarte cu ceilalţi lideri politici:

- Promovarea beizadelelor. Fata lui Traian Băsescu, celebra EBA, a fost aleasă fraudulos moral în Parlamentul European (deşi a fost candidat independent, PDL a făcut campanie şi a adunat voturi pentru ea în toată ţara).

- Dispreţul faţă de Parlament. În acest moment Parlamentul, deşi România este o democraţie parlamentară este o instituie aflată practic în şomaj. Toate guvernele postdecembriste au guvernat cu ajutorul celebrelor OG/OUG, trecând sistematic peste Parlament. Aceasta, plus sisteme defectuoase de vot care au dus figuri penibile ex. Naţi Meir, Gigi Becali sau corupte în Parlament, au dus la percepţia publicului că este o instituţie inutilă. Opinie extrem de periculoasă, discreditarea parlamentarismului este primul pas al oricărui sistem dictatorial. Traian Băsescu a atacat în multe rânduri Parlamentul ca instituţie, dar a făcut foarte puţine pentru reformarea şi recredibilizarea lui. 

- Dispreţul faţă de Educaţie: Traian Băsescu s-a exprimat de mai multe ori referitor la inutilitatea educaţiei şi a considerat profesorii o categorie socială demnă de dispreţ. Celebra prevedre legală de alocare a 6% din PIB pentru Educaţie a rămas cel mai ignorat text de lege şi în timpul mandatelor sale.

Dincolo de aceste multe greşeli, Traian Băsescu termină însă cei zece ani de mandat şi cu o listă impresionantă de realizări:

- A fost primul om politic care a rezistat sistemului de tip feudal impus de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Faptul că şi-a terminat mandatul în funcţie, rezistând unei coaliţii politice şi mediatice infernale, este în sine o realizare. Adversarii săi îşi termină mandatul în afara vieţii publice. ŞOV, geambasul lui Mircea Geoană, şi Dan Voiculescu, care l-au ameninţat public cu demiterea dacă nu conservă sistemul, alături de Adrian Năstase, care a crezut România proprietate personală, sunt sau au fost închişi, alături de o listă lungă de personaje ce păreau intangibile. Pentru cine are memoria anului 2004, este o realizare extraordinară. Care însă a fost o muncă colectivă, a cărui portdrapel a fost Traian Băsescu, dar pe care într-o mare măsură a decredibilizat-o când şi-a asumat-o în totalitate. 

- A garantat independenţa justiţiei, chiar atunci când au fost afectaţi apropiaţi ai lui, ex Monica Ridzi sau chiar fratele său. 

 - A menţinut fermă orientarea României către UE şi NATO, a fost titularul unei politici externe clare şi curajoase. Termină cu siguranţă cele două mandate cu o imagine mult mai bună în exterior decât în ţară. 

 - A fost primul om politic de nivel înalt cu adevărat unionist. Va rămâne în istoria României ca cel care a făcut primii paşi concreţi spre reunificarea ţării. A lucrat acest proiect solitar atât de bine, că acum este concurenţă politică în continuarea lui.

 - A condamnat formal comunismul şi a deschis arhivele Securităţii

- A fost un preşedinte curajos şi dispus, până la un anumit punct, la schimbare. Fostul ministru socialist, fostul preşedinte al PD, partid socialist, a devenit un om de dreapta, ambasador al PPE în România. A început primul mandat cu un costum care stătea cu greu pe el, cu suviţa în vânt, fumând în faţa Parlamentului European şi stâlcind limba engleză. Îl termină pe al doilea ca un domn elegant, stăpânind mult mai bine verbul şi apreciat în străinătate. A depăşit imaginea celui care bea şpriţuri cu fotbaliştii Stelei şi apoi pleacă la volan. 

În concluzie, Traian Băsescu pare să îşi încheie cariera politică consumat de ea, dorinţa sa de a coagula încă o dată opoziţia în jurul lui transformându-l în ţinta perfectă pentru stânga şi în fantoma mai degrabă stingheritoare pentru dreapta. Neştiind unde şi când să se oprească, Traian Băsescu nu are parte de ieşirea binemeritată din scenă. Cu toate acestea, trebuie să găsim resurse cognitive şi emoţionale pentru a îi spune:

Mulţumim, Domnule Preşedinte Traian Basescu! La revedere!