La răscrucea imperiilor

În loc să joace cartea antagonismului geopolitic, România ar trebui să îşi reia rolul de mediator şi de ambasador care i-ar aduce mai multe avantaje. Atunci când te vizitează în acelaşi timp şefii informaţiilor a două superputeri, înseamnă că ai şansa să joci cartea balanţei. O superputere îşi permite să aibă duşmani şi prieteni şi să împartă lumea în alb şi negru. România, în schimb, a fost nevoită să joace în istorie arta înţelepciunii.

De ce a reuşit România mai mult prin stratageme decât prin conflictualitate? Pentru că era la răscrucea imperiilor fără să fie ea însăşi unul pentru a putea să bată cu pumnul în masă aşa cum fac marile puteri.

Sper că am asistat în aceste zile, prin vizita la Bucureşti a şefilor de informaţii din Rusia şi SUA, la sfârşitul diplomaţiei non-diplomatice a conflictului care a izolat România în ultimii ani. România este prea expusă din toate părţile ca să îşi permită să arunce mănuşa dispreţuitor. O atitudine de dialog permanent care să atragă beneficii din toate părţile ni s-ar potrivi mai bine şi ar fi mai realistă. Acum acest lucru a devenit cu putinţă. Până mai ieri, părea de neconceput, porniţi cum eram să ne stabilim duşmanii, că prieten nu ne era nimeni. Statele nu au prieteni, au interese, această consideraţie a  devenit un truism. Iar dacă alţii aplică acest adevăr universal în raportul cu noi, poate ar trebui să luăm în considerare să tratăm şi noi relaţiile internaţionale cu aceeaşi monedă?

Putem fi parteneri de încredere ai Vestului şi fără să declanşăm conflicte gratuite cu Federaţia Rusă, după cum putem să ne dezvoltăm în interiorul UE şi fără să ignorăm potenţialul economic al Chinei.

În timpul campaniilor electorale care au dus la schimbarea de regim de la Bucureşti, orice raportare la o altă putere decât UE şi SUA reprezenta o trădare de ţară şi o întoarcere la comunism. Acum văd că vizita şefului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse nu mai este o ameninţare la adresa parteneriatului euro-atlantic al României. Aşadar, acuzele anterioare erau doar propagandă ieftină pentru că aşa înţeleg unii politicieni români să compromită relaţiile externe ale României doar ca să aibă ce spune pe plan intern şi să pară mai frumoşi şi mai virtuoşi.

Putem fi parteneri de încredere ai Vestului şi fără să declanşăm conflicte gratuite cu Federaţia Rusă, după cum putem să ne dezvoltăm în interiorul UE şi fără să ignorăm potenţialul economic al Chinei. Nici statele europene al căror exemplu spun adepţii conflictualităţii că îl urmează nu trântesc uşa în nas puterilor non-occidentale deoarece globul este rotund şi undeva interesele se pot întâlni pe traseu. Noi eram singurii care nu aveam voie să ne uităm nici în dreapta, nici în stânga, pentru că aşa dădea bine. Aşa îşi imaginau unii că sunt mai credibili sau mai băgaţi în seamă. România avea însă de pierdut.

Aşadar, normalizarea relaţiilor cu Rusia nu mai constituie un pericol mondial şi nici nu aruncă România în braţele trecutului, cum spuneau ideologii portocalii. Ca să vezi cum evoluează părerile de la un an la altul. După cum se vede, şi ideologii au interese, nu prieteni. Doar că nu întotdeauna sunt şi interesele ţării. În schimb, dacă România iese din sfera conflictului şi îşi reaminteşte arta negocierii, vom avea din nou un rol important de jucat pe scena internaţională, cu efecte benefice pe plan intern.