Prezenţa la vot la alegerile europarlamentare a fost de 29,46% în 2007, de 27,67% în 2009 şi de 32,44% în 2014 (vezi informaţii comprehensive despre alegerile europarlamentare şi competitori, aici: https://romania-alege.ro/). Aşadar, în mod constant, circa 70% dintre cetăţenii români au arătat dezinteres pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European. Iar majoritatea celor care au venit la vot nu a dat doi bani pe numele reprezentanţilor în PE şi nici pe activitatea Parlamentului, ci a votat ca formă de poziţionare politică internă, nu cu ochii pe competenţele europene ale candidaţilor.

Atitudinea alegătorilor a fost perfect raţională. Iraţionale mi s-au părut întotdeauna jignirile adresate votanţilor care au ales să stea acasă sau/şi neinteresaţi de subiecte privind politica europeană.

Contează alegerile europarlamentare pentru viitorul Europei? Contează. Contează pentru viitorul Uniunii şi protejarea valorilor democratice? Contează. Contează pentru securitatea continentului? Contează. Contează pentru protejarea statului de drept şi independenţei Justiţiei? Contează. Dacă ştii toate astea eşti între cei 30% care au mers la vot şi vor merge şi duminică, 26 mai 2019.

Dar contează pentru asfaltarea drumului din faţa casei, pentru curăţenia din cartier şi eliminarea WC-ului din fundul curţii? Eh, nu, nu contează. Asta spun 70% dintre români. Şi au dreptate. Pot conta, dar cel mai adesea nu au contat. Şi nu săriţi să-mi spuneţi că banii şi regulile europene schimbă faţa României. Ştiu asta. Dar între banii şi regulile europene şi mutarea WC-ului din curte în casă stă de gardă de 30 de ani, cu arma tupeului, incompetenţei şi corupţiei la picior, o întreagă armată de trepăduşi formată din consilieri locali, judeţeni, primari şi baronaşi locali.

Luaţi ca exemplu Ploieştiul. Oraşul arată cvasi-identic cu Ploieştiul din 1989. De 30 de ani, Ploieştiul este o benzinărie condusă de mafioţi, parafrazând o zicere politică a lui McCain. Cultura politică locală e o combinaţie de cultură organizaţională mafiotă şi de appartchiki prăfuiţi, blazaţi şi incompetenţi. De la familiile locale mafiote ale lui Cosma, Ghiţă şi Bădescu, trecând prin combinaţiile politice cu mafia lui Ghiţă ale PDL-ului şi Robertei Anastase şi ajungând la ridicolul primar de astăzi al oraşului, Ploieştiul, ca majoritatea localităţilor din ţară, a devenit victima violului politicienilor ultimilor 30 de ani. Atunci când au accesat fonduri europene, le-au furat şi, prinşi fiind, ploieştenii au trebuit să plătească investiţiile din banii lor, iar atunci când au avut fie decenţa, fie nepriceperea să fure, nu au accesat niciun ban european prin proiecte proprii. Aşa cum se întâmplă de 3 ani de zile, deja. În rest, transparenţă, guvernare deschisă? Date deschise? Participare publică la decizie? Ce sunt alea? Regulile europene nu au ajuns pe la Ploieşti, au trecut cu trenul pe lângă, aşa cum fac toţi turiştii şi companiile în drumul lor de la Bucureşti spre Valea Prahovei.

Oraşul şi oamenii sunt blazaţi social şi politic. Implicarea civică este cvasi-inexistentă. Şi nu ploieştenii sunt de vină pentru lipsa speranţei. Tu ce ai face dacă timp de 30 de ani ai fi furat, minţit şi batjocorit? Ai pleca sau ai intra în recluziune. Spun toate astea nu ca să-i demobilizez pe cei 30%. Ei ştiu ce au de făcut şi de ce o fac: se duc la vot. Vorbesc, de fapt, cu cei 70% care au stat până sâmbătă, 25 mai, acasă. Şi le spun că au dreptate şi că înţeleg despre ce vorbesc. Ştiu că prioritatea lor este asfaltul, grădiniţa, şcoala şi spitalul. Nu Dragnea, nu Rezist, nu Macron sau Timmermans. Şi le spun că alegerile din 26 mai nu sunt alegeri europarlamentare, sunt primul tur al alegerilor locale. Este semnalul pe care îl pot da schimbării în Ploieşti şi în orice alte localitate ca Ploieştiul. Votul lor este piesa care poate zgudui tot sistemul de complicităţi vechi de 30 de ani între partidele locale.

Va veni schimbarea peste noapte? Nu. Pe 26 mai este doar primul tur al alegerilor locale. În 2020 va veni şi al doilea tur şi schimbarea. Apoi va începe curăţenia în primărie şi în oraş, salvarea oraşului de faliment (Ploieştiul este acum, de facto, în faliment) şi, ulterior, reintrarea pe o pantă ascendentă de dezvoltare. Tu ai de făcut un singur lucru pe 26 mai: ieşi la vot! Salvează Ploieştiul cu un vot.