Din nefericire pentru noi, România a intrat în 2015 în zodia „orbului”. Politicienii care conduc ţara au dovedit că sunt fie naivi (adică proşti), fie cinici, fie ambele variante. Dar de un cinism fără seamăn. Aplică  principiul „după noi potopul”!

Directorul FMI pentru Europa ne-a explicat că în anii buni economic trebuie să adânceşti reformele structurale, reforma fiscală. Ca să rezişti apoi în anii economic mai slabi.

Mugur Isărescu, Consiliul Fiscal, experţi independenţi români şi străini spun acelaşi lucru: vă săpaţi singuri groapa în care veţi cădea în viitor.

Noi ce-am făcut? Ne-am bătut joc de creşterea economică, şi în loc s-o ducem în investiţii generatoare de dezvoltare durabilă, sustenabila, de locuri de muncă, de „zestre” firească şi onorabilă pentru urmaşii noştri, noi am păpat-o.

Am cheltuit banii, mare parte împrumutaţi,  pe mâncare, maşini scumpe, telefoane sofisticate, în general  produse din import, prin care îi îmbogăţim pe alţii, producători şi furnizori de astfel de produse, care nu se fabrică în România.

Reducem fiscalitatea, creştem pensii şi salarii, unele nemeritate, creştem consumul, reţeta sigură pentru prăbuşirea economică viitoare. Cu un deficit de 3,5 miliarde de euro la fondul de pensii, la care se adaugă acum pensii speciale, cam la toţi bugetarii, trebuie să fii orb să nu vezi ce ne aşteaptă.

Am mai fazut filmul acesta

Tariceanu a lăsat un deficit de 5,5%, după o creştere economică de 8%, arierate de 2 miliarde de euro, a duduit pensiile  şi salariile bugetare până au bubuit.

A venit criza, s-au dus veniturile conjuncturale provenite din bula imobiliară, de la căpşunari şi de la vânzarea ultimelor active comuniste şi România s-a trezit cu fundul gol în plină criză mondială.

Fără determinarea regimului Boc-Basescu de a reechilibra economia, prin tăierile cunoscute,  eram acum în situaţia Greciei. Şi fără perfuziile în euro de care s-a bucurat şi se bucură Grecia.

In Grecia celor 14 salarii şi 14 pensii, primul care a cedat a fost sistemul de pensii. După care a urmat degringolada pe care o ştim şi o vedem cu toţii. Fiind în zona euro, rezistă încă. Nu se ştie până când.

Iată filmul derapajelor ce vor veni şi la noi:

-Majorarea cu 15% a salariilor pentru personalul din sistemul de învăţământ - 1,7 miliarde lei

- Majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din sistemul de asistenţă socială  - 556 milioane lei,  inclusiv a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap - 240,6 milioane lei

-  Majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din unităţile sanitare - 1,8 miliarde lei

- Majorarea cu 10% a salariilor pentru  personalul bugetar - 3 miliarde lei

-  Dublarea alocaţiei de stat pentru copii - 1,8 miliarde lei

- Majorarea cu 12% a salariilor pentru personalul din instituţiile publice de subordonare locală- 1,3 miliarde lei.

-  Actualizare normă de hrană şi echipament pentru militari şi poliţişti – 1 miliard lei

Nimeni nu e împotriva creşterii salariilor bugetarilor. Cu doua condiţii: să existe resurse sustenabile pentru aceste creşteri şi să nu fie mai mari decat cele din privat, pentru că de acolo vine alimentarea bugetului de stat.

Guvernul Ciolos n-a făcut şi nu face nimic să oprească dezastrul.

Actualii guvernanţi şi-au propus să guverneze un an în pace şi linişte (liniştea dinaintea furtunii), după care îşi trec în CV-uri isprava, şi pleacă. Lăsând pe următorii să plătească toate pomenile la care s-au angajat.

N-au schimbat bugetul lăsat de Ponta, n-au prorogat, cum putea s-o facă, termenele de aplicare a unor legi catastrofale pentru economie. Le-au lăsat să-şi producă efectul devastator.

Vom avea o  gaură bugetară de cca 3% din PIB, adică circa 5 miliarde euro, dacă nu se produc tulburări în economia europeană şi în geopolitica la care suntem parte (implicarea NATO în război, criza refugiaţilor, a terorismului, criza grecească).

Dacă se produc derapaje grave în echilibrele mondiale, deficitele pot sări, în 2016 şi/sau 2017, la 5-6% din PIB sau mai mult. Costurile finanţării unor astfel de deficite urcă şi ele, şi reţeta grecească este gata servită României.

Şi toate astea din cauza prostiei sau cinismului, sau ambelor,  actualilor guvernanţi.

Preşedintele Iohannis asistă pasiv la toate aceste derapaje.

Nu numai că nu a trimis la CCR legea pensiilor speciale pentru parlamentari, dar a sărit primul să apere triplarea salariilor la demnitari.

Nu a respins legea  alegerilor primarilor într-un singur tur, şi a rămas fără reacţie şi la bugetul lui Ponta promovat de Cioloş.

Preşedintele Iohannis a renunţat şi să reprezinte România la reuniunile europene,  îşi petrece vacanţele departe de ţară, în ţinuturi exotice americane, indiferent la ce se întâmplă în ţară.

Viitor sumbru pentru România

Să proiectezi bugete multianuale pornind doar de la premisa că totul va fi bine şi frumos în economia mondială reprezintă o mostră de prostie politică şi economică şi de cinism fără explicaţii raţionale.

Neabsorbtia fondurilor europene reprezintă o altă dovadă de incapacitate managerială şi de funcţionalitate a statului. În loc de analiză şi îndreptare a lucrurilor, din exerciţiul financiar 2014-2020 România n-a preluat nici un euro! Şi au trecut doi ani.

Acesta ar fi fost subiect de discuţie în parlament, de comisie parlamentară, nu pensiile speciale.

Aşa s-ar întâmpla dacă interesul naţional nu s-ar reduce în capul parlamentarilor noştri la pensii speciale, coloane cu girofar, vizite în ţări exotice, angajarea rudelor şi prietenilor, şi tot aşa.

Nici măcar de viitoarele alegeri nu se mai tem actualii parlamentari, mulţi dintre ei şi-au luat deja adio de la alte  mandate în parlament. Şi atunci aplică politica pământului pârjolit. După noi potopul.

Vor plăti, totuşi, partidele care susţin şi generează astfel de politici inconştiente şi iresponsabile.

La alegerile de anul viitor îşi vor primi răsplata binemeritată.

UPDATE. Azi, 29 decembrie, 4,5381 lei/euro. Recordul ultimilor doi ani. Q.E.D.