La finalul lui 2019, noul coronavirus era doar în ştirile din Wuhan. Citeam presa sau vedeam la televizor informaţii despre o pneumonie cauzată de un virus necunoscut. Părea doar o ştire dintr-un capul. Câţi dintre noi am anticipat dezastrul care a urmat? Câteva luni mai târziu, ne-am trezit în mijlocul unei crize fără precedent. Nimic din tot ceea ce părea normal până atunci nu părea să mai aibă sens. Lumea a intrat în lock-down, economia s-a blocat, mediul de afaceri a fost pus în faţa unor provocări unice. Am trecut rapid prin toate stările. Am fost speriaţi, îngroziţi, neîncrezători. Dar ne-am adaptat. Am petrecut sărbători la distanţă de cei dragi. Am renunţat la concedii. Am înlocuit vizitele şi petrecerile cu video-call-uri. Ne-am reinventat. 

Încet, încet, blocajul a început să devină o nouă normalitate. Guvernele din toată lumea, inclusiv din România, au găsit soluţii unice la probleme unice în ultimul secol. Companiile au ieşit din starea de panică şi au căutat oportunităţi, antreprenorii au venit cu afaceri adaptate vremurilor, iar noi am învăţat să trăim cu mască, să ne limităm ieşirile în oraş şi vizitele la prieteni, să facem vacanţele în România. 

 Anul 2020 se încheie şi putem alege să îl considerăm cel mai prost an din ultimele decenii sau putem alege să privim spre viitor. Cu speranţă, pentru că avem motive. Cele mai strălucite minţi ale lumii au reuşit, într-un timp record, să găsească vaccinul. Ştiu că este încă multă neîncredere, dar sunt optimist că vom găsi răspunsuri la toate întrebările şi vom reuşi să încheiem această pandemie. Cu lecţii învăţate, pentru că am reuşit. S-au făcut şi greşeli, dar era normal să fie aşa. Nimeni nu ştia cum se poate gestiona o astfel de criză cumplită. Când tragem linie, însă, vedem că s-au salvat multe vieţi şi s-au ţinut afaceri şi joburi pe linia de plutire. Cu încredere în viitor, pentru că orice criză este o oportunitate. Eu am ales să privesc această criză ca pe un moment de restart pentru România, după trei decenii de beznă a tranziţiei. Care să ne pună pe o temelie puternică şi să producă un salt aşa cum nu am mai văzut din perioada paşoptistă. Pentru asta avem nevoie de un plan - am scris gândurile şi ideile mele în cartea Planul pentru România - şapte revoluţii pentru o ţară în care vrem să rămânem, publicată la editura Litera. Vă invit să o citiţi şi chiar să îmi scrieţi impresiile dumneavoastră.

În aceste zile, când facem bilanţuri şi ne setăm obiective pentru anul care începe, vă provoc să fiţi curajoşi. Vrem să ne gândim la 2020 în aceste cuvinte: Pandemie. Auto-izolare. Distanţare socială? Sau vrem să păşim în 2021 cu speranţă, încredere şi convinşi că putem să ne adaptăm şi să ne reinventăm.

Un gând de recunoştinţă pentru toţi eroii acestui an şi acestor vremuri complicate: cei care au luptat cu virusul din prima linie. Medici, asistenţi, infirmieri, farmacişti. Vânzători din supermarketuri şi magazine, poliţişti, toţi cei care s-au sacrificat pentru confortul şi siguranţa noastră. Gânduri de solidaritate merg şi pentru cei care au pierdut lupta cu virusul şi pentru familiile lor, cu empatie pentru pierderea lor şi regret că au trecut prin asemenea suferinţe. 

Închei cu smerenie în faţa a tot ce am învăţat în aceste vremuri, cu onoare că am avut şansa să slujesc ţara, ca secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice până de curând şi acum ca deputat, şi cu încredere că 2020 nu va rămâne în istorie doar ca anul pandemiei, ci şi ca cel în care România a intrat într-o nouă etapă. Şi cum ar spune bătrânii noştri: cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Vă doresc un an nou în care normalitatea să fie aşa cum o visaţi. În care să vă împliniţi visurile, să vă depăşiţi limitele şi să fiţi aproape de toţi cei dragi. La mulţi ani, 2021!