Klaus Iohannis şi revoluţia adevărului

Faptul că pe 16 noiembrie am participat (unii, au asistat) la o revoluţie în adevăratul sens al termenului ţine de o evidenţă ce nu mai are nevoie să fie demonstrată. Solidaritatea, emoţia ce ne-a cuprins pe toţi, responsabilitatea în faţa unui pericol iminent la adresa fiinţei naţionale, ş.a. s-au simţit în acele momente de către milioane de persoane simultan (datorită invenţiei domnului Zuckerberg).

Şi totuşi, acum câteva zile, Adrian Severin afirma că pe 16 noiembrie a fost o lovitură de stat; tinerii au fost manipulaţi, strigând în stradă ,,Jos comunismul!” fără să ştie ,,ce este acela şi de ce strigă”. Cu alte cuvinte, zecile de mii de tineri din faţa ambasadelor lumii civilizate, neputând să-şi exprime dreptul de vot, au strigat această lozincă (şi altele) nu pentru că au dorit să-şi exprime opiniile, ci pentru că au fost ,,grupări de forţe fascistoide şi legionaroide”.

            Cum nu vreau să comentez aceste aberaţii absolute, ieşite dintr-o minte lipsită complet de raţionalitate, mă rezum la ideea comună a celor care au strigat în stradă: toată lumea s-a săturat de o clasă politică coruptă, plină de ifose şi lipsită de cea mai elementară urmă de responsabilitate cu privire la banul public. Aşa se face că această lehamite a condus pentru mai mulţi ani la un mare absenteism la vot. Abia acum lucrurile s-au schimbat pentru că Iohannis este persoana potrivită ca să aducă schimbări radicale în clasa politică.

            După cum am scris în multe din textele mele din ultimul an, omul Iohannis este complet diferit de orice alt membru al clasei politice autohtone, iar asta poate fi un bun punct de plecare pentru reformarea clasei politice. Acest lucru a fost înţeles de mii, milioane deja, de oameni, astfel încât a fost nevoie de o mică scânteie care să declanşeze revoluţia adevărului (după cum am numit-o încă de la începutul lui noiembrie). Scânteia a fost, după cum se ştie, încercarea guvernanţilor de a bloca numărul mare de voturi venite din străinătate. Aşa se face că cele două săptămâni dintre turul unu şi turul doi în mediile virtuale s-a amplificat exact ideea asta, chiar dacă, e adevărat, echipa preşedintelui Iohannis s-a ocupat de multe aspecte ale bătăliei alegerilor.

            Vorbind de revoluţia adevărului, să subliniez cu putere un lucru: solidaritatea din jurul lui Iohannis a fost una în jurul adevărului. Cei care l-au sprijinit au ales adevărul, în opoziţie cu minciuna reprezentată de un mincinos absolut în persoana lui Ponta. Făcând scut în jurul valorilor civilizaţiei omeneşti (adevărul, binele, dreptatea etc. dar şi alte valori nu numai morale) acest deziderat s-a transferat asupra viitorului preşedinte al României. După cum a şi declarat deja, preşedintele ales a înţeles mesajul alegătorilor şi sunt convins că va continua să militeze pentru reforma clasei poltice, pentru apărarea adevărului şi a celorlaltor valori.

            Acesta e motivul pentru care Klaus Iohannis are nevoie să-şi reformeze partidul (până la învestitură, dar şi după aceea), prin înlăturarea tuturor persoanelor corupte sau certate cu legea. Nici Parlamentul, nici diferitele poziţii din aparatul local sau central nu trebuie să fie citadele în jurul hoţilor şi corupţilor.

            Vorbind de aceste două importante aspecte (respectul pentru valori şi toleranţă zero în faţa corupţiei, hoţiei şi fărădelegilor), sunt sigur că domnul Iohannis va înţelege şi că ele se vor transfera asupra întregii societăţi. Aşa cum au demonstrat ultimii 25 de ani, tot ce se petrece la vârf (Parlament, Preşedinţie etc.) este urmat, copiat, asimilat de întreaga societate. Este deci nevoie ca preşedintele ales, viitorul preşedinte deci, să continue să fie un model de corectitudine, un apărător al adevărului şi un luptător curajos împotriva corupţiei.

            Un alt asepct observat în ultimele zile este o interesantă regrupare de forţe în jurul lui Klaus Iohannis (lucru de înţeles şi, în anumite limite, benefic). Multe persoane publice care anterior fie erau împotriva lui Iohannis, fie au sprijinit pe contracandidaţii lui, fac acum tot felul de declaraţii de dragoste. Înclin să cred că e nevoie de solidaritate şi de înţelegere: societatea românească are nevoie să continue momentul de graţie 16 noiembrie şi să nu se creeze tensiuni inutile. În plus, e civilizat să fie înţeleşi cei care au spart unitatea dreptei, cei care l-au criticat în campanie, în loc să-l critice pe Ponta, după cum e nevoie să fie înţeleşi şi cei care au cântat ode preşedintelui Băsescu ani în şir iar acum îşi dau cu pumnii în cap. Înţelept este să fim uniţi în jurul adevărului toţi cei care înţeleg să apere adevărul şi celelalte valori. Inclusiv votanţii premierului Ponta trebuie să fie acceptaţi şi înţeleşi: ei sunt altfel decât premierul, nu mint, nu fură şi nici nu încalcă Constituţia prin împiedicarea de la vot a persoanelor care vor să voteze cu adversarul politic. Dar, pentru domnii Ponta, Dragnea, Meleşcanu, Corlăţean etc. există DNA, tribunale şi alte organisme ale statului care au posibilitatea şi datoria de a veghea la apărarea legilor.