Klaus Iohannis: un preşedinte eşuat

FOTO Administraţia Prezidenţailă

Klaus Iohannis e cea mai mare păcăleală a ultimilor zece ani de viaţă publică românească. Plin de complexe monarhice şi frustrări provinciale, Preşedintele nostru etern relaxat a inaugurat ruptura de popor ca mod de lucru al şefului Statului în relaţia cu supuşii.

Sub ochii familiei prezidenţiale formată din dascăli sibieni, şcoala românească s-a prăbuşit la toate testele Pisa. Mediul de afaceri a fost abandonat. Datoria guvernamentală a crescut. Bugetul serviciilor secrete a fost îmbunătăţit, spre satisfacţia unei junte de generali intriganţi şi incompetenţi.

Politician oportunist, interesat de viitoare funcţii la Bruxelles, dar şi un bărbat limitat cognitiv şi slab instruit, Klaus Iohannis a forţat ruptura PNL de orice ethos conservator, patriotic, liberal-clasic sau creştin democrat. Ce a promovat, în schimb? Figuri corupte (precum Alina Gorghiu) sau yesmeni obedienţi şi agresivi, de talia lui Florin Cîţu.

Iohannis a privit indiferent la deşertificarea demografică a României, apărând migraţia ilegală a populaţiilor extra-europene spre bătrânul continent. Iohannis a refuzat să fie patronul artelor, sponsorul literelor şi prietenul culturii naţionale.  

Iohannis a refuzat dezbaterea electorală, meritocraţia în diplomaţie şi rolul constituţional de mediator între partide.

N-am să uit niciodată că tot Klaus Iohannis a girat demonizarea a milioane de români consideraţi „medievali”, „fanatici” sau „fundamentalişti” doar pentru că şi-au exprimat susţinerea în favoarea familiei naturale, a inocenţei copilăriei şi a valorilor pro-vita. Cu agricultorii nu s-a văzut niciodată, pe fermieri nu-i cunoaşte deloc iar cu bisericile n-a avut decât interacţiuni protocolare. 

Ce a făcut, de fapt, Preşedintele Iohannis vreme de şapte ani? A jucat golf, privind cu dispreţ spre talpa ţării. Când spiralele au ara, el ridicat neputincios din umeri. Când lideri serioşi din PNL l-au sancţionat (mă gândesc la Ilie Bolojan), el s-a înconjurat de politruci şi caţavenci. 

Visul lui Iohannis e plăsmuit de-o ureche surdă aşezată pe-o pernă de gâscă într-un somn dulce trăit la Palatul Cotroceni. Omul nu caută excelenţa, ideile inovatoare, vârfurile. Ce-l mulţumeşte e doar monologul repetitiv, confortul gastronomic şi postura comodă. La capitolul „reuşite” a bifat doar la concedii prelungite la Miami, sesiuni de shopping prin Germania şi Italia, titluri fade, premii şi onoruri nemeritate, un stil hedonist de viaţă doar pe covor roşu şi-n limuzine de lux.

Klaus Iohannis? Un Preşedinte eşuat al unui Stat eşuat.