Ca să fiu şi mai explicit: când PSD şi ALDE lansaseră campania de denigrare şi de intimidare la adresa dnei Kovesi, Iohannis i-a cerut să demisioneze de la cârma DNA, promiţându-i un post de consilier. LCK i-a răspuns că nu are în vedere o carieră politică. Preşedintele nu a apreciat deloc refuzul fostei şefe a DNA. Iar când, sub presiunea lui Tudorel Toader, a fost împins s-o demită, nu s-a gândit de două ori şi nici n-a protejat-o cum a făcut cu Augustin Lazăr: a executat-o scurt. Deşi nu avea niciun motiv.

Selectată de un panel de experţi drept candidatul ideal pentru EPPO şi susţinută apoi de două comisii ale Parlamentului European, LCK a ajuns în faţa Consiliului. Guvernul Dăncilă a blocat-o. Cel căruia i se spune Klaus I, pentru încercarea lui de a copia un stil monarhic, nu a cerut guvernului să schimbe mandatul prin care era blocată candidatura românească. A tăcut.

Mai mulţi politicieni europeni care aveau trecere în Consiliu i-au cerut să intervină. Iohannis n-a mişcat un deget. El a continuat să urmărească de la distanţă şi cu maximă atenţie ce se întâmplă pe scena europeană. A mai dat o şansă PSD-ului cum a făcut de atâtea ori de când e preşedinte. 

În schimb, în campania pentru europene şi după alegerea ca lider al grupului centrist din PE, Dacian Cioloş a folosit pârghiile pe care le-a avut pentru a găsi sprijinul Parisului pentru LCK. Văzând că dosarul e, în fine, deblocat, Klaus I s-a trezit din adormire şi şi-a adus aminte că există un candidat român pentru EPPO. Aşa că a inventat azi dimineaţă o susţinere pentru care nu există nicio dovadă. Mai mult, el l-a acuzat pe Dacian Cioloş că ar vrea să profite politic de candidatura dnei. Kovesi. 

Aşa a procedat şeful statului şi-n recenta criză de la Chişinău. Dacian Cioloş a salutat alegerea Maiei Sandu la câteva minute după votarea ei în Parlament. Iohannis l-a sprijinit, în schimb, până-n ultima clipă, pe oligarhul Plahotniuc. Când comisarul Hahn şi reprezentanţii Washington-ului au deblocat criza, s-a sculat din somn şi Iohannis. Aşa că l-a trimis pe Bogdan Aurescu la Chişinău, ca să simuleze o implicare într-un dosar pe care şi MAE şi Palatul Cotroceni l-ar fi vrut soluţionat cu totul altfel. 

Originile useliste ale carierei politice a lui Klaus I îşi spun cuvântul: şeful statului atacă pe oricine vădeşte că e capabil să definească o alternativă la PSD. Locatarul de lux de la Cotroceni crede, de altfel, că e în turul al doilea şi caută să culeagă simpatie de la adversarii Alianţei PLUS-USR, care va avea probabil propriul candidat în finală. S-ar putea ca preşedintele să aibă surpriza să descopere pe 24 noiembrie că inacţiunea şi trişeria se plătesc.