Cătălin Predoiu şi-a început discursul cu o informaţie inexactă: aceea că la referendumul din 26 mai, românii s-au pronunţat în proporţie de peste 80 la sută pentru independenţa Justiţiei. Recitind întrebările de pe buletinul de vot, e greu de spus de unde a tras domnul Predoiu această concluzie. Dar întrebările nătângi pe care preşedintele Iohannis le-a ales au măcar această calitate: fiecare înţelege din ele ce vrea.

În rest, candidatul de ministru a identificat corect sursa primordială a problemelor din Justiţie: războiul civil care a cuprins de trei ani nu doar întreaga societate, ci mai ales magistratura însăşi. Un război declanşat, indubitabil, de modificările aduse de PSD-ALDE legilor Justiţiei şi legislaţiei penale. Totodată, el s-a pronunţat pentru asumarea deschisă şi a erorilor sau exceselor petrecute în sânul Justiţiei, pledând însă pentru corectarea punctuală a acestora şi nicidecum pentru distrugerea, din cauza lor, a unui întreg sistem.

Predoiu a remarcat că abordarea conflictuală a relaţiei cu Comisia Europeană, în cadrul Mecanimsului de Coperare şi Verificare, nu a produs niciun rezultat şi a pledat pentru o abordare pragmatică, menită să ducă în final la ridicarea acestui mecanism.

Cât priveşte priorităţile, acestea sunt cunoscute şi Predoiu le-a enumerat corect: Secţia Specială, recursul compensatoriu, corectarea legilor justiţiei şi a legislaţiei penale. Din motive evident diferite, parlamentari din ambele tabere s-au interesat de instrumentele pe care le va folosi: va apela la ordonanţe de urgenţă sau la asumarea răspunderii? Aici, Predoiu dat o veritabilă probă de diplomaţie.

Ca principiu, Predoiu a spus că preferă legiferarea în Parlament, motiv pentru care va forma rapid un grup de lucru la Ministerul Justiţiei, care să includă şi parlamentari, pentru a elabora drafturile de legi, pe care le va trimite apoi la Parlament spre dezbatere şi aprobare. Când deputatul USR Stelian Ion l-a întrebat ce va face dacă, în pofida urgenţei, proiectele se vor bloca în Parlament, Predoiu i-a răspuns că preferă mai întâi să vadă dacă în Parlament există disponibilitatea pentru adoptarea în timp util a acestor modificări. Dar a refuzat să spună ce va face dacă Parlamentul se va dovedi refractar: ”Cum spun americanii, să trecem podul când ajungem la el”, a precizat Predoiu.

Senatorul PSD Robert Cazanciuc a vrut să fie sigur şi a insistat: „Am înţeles că nu aveţi de gând să daţi ordonanţe de urgenţă pe Justiţie. Dar aveţi de gând să susţineţi asumarea răspunderii?” Predoiu s-a ţinut tare: „Nu am în gând acum acest lucru. De aceea propun un grup de lucru, la care să aveţi şi dvs. reprezentanţi, să conciliem aceste proiecte. Dacă asta se va întâmpla, nu va fi cazul de ordonanţe sau de asumare”. Cazanciuc a vrut să aibă ultimul cuvânt: „E într-adevăr nevoie de dezbatere parlamentară pe larg, de aceea va fi o dezamăgire dacă veţi susţine cumva vreo asumare de răspundere”. Atunci Predoiu a închis jocul: „Ştiţi cum se spune, dezamăgirile se hrănesc unele pe altele. Nu va fi o dezamăgire din partea mea înainte de a fi o dezamăgire din partea colegilor dvs.”.

Cu alte cuvinte, Cătălin Predoiu oferă Parlamentului prima şansă să corecteze tâmpeniile făcute în Justiţie în ultimii trei ani, dar a evitat cu dibăcie să excludă explicit apelul la instrumente precum ordonanţele de urgenţă sau asumarea răspunderii dacă lucrurile se blochează în Parlament. Adică şi-a păstrat, totuşi, libertatea de a le folosi.

După încheierea dezbaterilor, Cătălin Predoiu a obţinut un neaşteptat aviz pozitiv în Comisiile juridice ale Parlamentului: 38 de voturi pentru, 12 împotrivă, 7 abţineri. Numărul mare de voturi pozitive nu-l pot pune decât pe seama faptului că mulţi PSD-işti n-au înţeles exact mesajul lui Predoiu – sau l-au înţeles fix pe dos.