În primul episod al aceste serii vorbeam despre cum îşi infiltrează partidele oameni în nou creatul corp al experţilor electorali, din rândul cărora sunt trimişi în secţiile de votare preşedinţii, locţiitorii şi (dintr-un lot separat) operatorii tabletelor.

Legea alegerilor locale, 115/2008, descrie pe larg, la art. 15, modul de selecţie şi criteriile care stau la baza procedurii după care aceste persoane sunt trimise în secţiile de votare. Toată procedura e în responsabilitatea Autorităţii Electorale Permanente şi - o nuanţă importantă - cu precădere în sarcina filialelor sale din teritoriu. Pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente există o secţiune bine pusă la puncte în care este descrisă procedura. Senzaţia e că, la centru, intenţia de transparenţă e maximă şi că cei de acolo s-au gândit la toate. Problemele apar, însă, la implementarea procedurii în teritoriu. 

În calitatea noastră de observatori, nu am luat parte direct la procedura de recrutare, instruire şi tragere la sorţi a personalului secţiilor de votare. Însă ne-am făcut o imagine mai clară din două direcţii: informaţii oferite de „surse” care au luat parte la proces în diferite zone ale ţării) şi diverse întâmplări din ziua votului. 

Iată câteva exemple din a doua categorie, care denotă fie slabă pregătire, fie incompetenţă, fie rea-voinţă, fie partipriuri politice. Înainte de asta, mai trebuie să ştiţi doar ca legea 115/2015, în pofida neajunsurilor sale, permite observatorilor, la art. 89, să asiste la toate operaţiunile care se desfăşoară în secţia de votare.

Cu toate astea, în mai multe secţii de votare din judeţele acoperite de noi, observatorilor nu li s-a permis accesul în secţiile de votare (lucrurile stau la fel şi în judeţe acoperite de observatorii altor organizaţii neguvernamentale). Motivele sunt diferite.

De exemplu, spre seara zilei de 5 iunie, în jurul orei 19, o echipă de observatori a ajuns în zona oraşului Aleşd, judeţul Bihor. Acolo sunt 8 secţii de votare. În secţiile 179, 180, 181 şi 182, observatorilor nu li s-a permis accesul în secţie de către preşedinţi care nu ştiau dacă au voie sau nu să lase observatorii să intre! Puşi în faţa argumentelor observatorilor şi a acreditării eliberate de către BEJ Bihor, unii preşedinţi au socotit că „trebuie să sun la autoritate, la superiorul meu”. Acelaşi în cazul tuturor. Care, prins cu altele la acea oră, nu răspunde din prima la telefon, ci doar după vreo jumătate de oră. Timp în care observatorii au fost obligaţi să stea afară.

Tot în Bihor, la Oşorhei, observatorului nostru nu i s-a permis să intre în secţie, ci i s-a oferit un scaun în afara sălii, pe hol, pentru a nu încurca personalul secţiei. „Lăsaţi-ne în pace că nu avem aer!”

În judeţul Bistriţa-Năsăud, zona Bârgău, observatorilor li s-a interzis accesul în mai multe secţii de votare în timpul dimineţii pe motiv că nu aveau adrese din buletin din judeţul respectiv. „Mergeţi şi observaţi alegerile la voi acasă”, a sunat îndemnul unei doamne preşedinte. 

Un exces de zel teribil a fost întâmpinat încă de dimineaţă în mai multe secţii de votare unde observatorilor li s-a cerut să lase acreditările acolo. Acreditările nu sunt documente originale, ci copii, ele pot fi descărcate şi de pe internet de pe site-ul fiecărui BEJ, care eliberează una singură pentru o organizaţie, cu toate numele observatorilor pe ele. Iar dacă observatorul are la el o singură copie şi un preşedinte i-o reţine, el devine mai preocupat de a găsi un xerox deschis într-o zi de duminică, ca să poată intra şi în celelalte secţii care îi sunt arondate, decât de alegeri în sine.

Acestea sunt câteva exemple concrete, oarecum obişnuite pentru cei care au experienţa observării alegerilor, dar care nu mai pot fi înţelese şi tolerate câtă vreme aceşti oameni trebuie să treacă prin instruire şi dau un examen prin care sunt admişi în corpul funcţionarilor electorali. În setul de întrebări pentru examen sunt 5 întrebări (din 163) care se referă la observatori. Iar discuţia despre observatori e relevantă în timpul instruirii, pentru că aceşti sunt singurii, în afara personalului secţiei de votare şi de candidaţi, care au voie să intre şi să staţioneze în secţie.

Cu toate astea, sunt zone în care sunt concetrate secţii cu probleme, precum Aleşd, zona Bârgău şi, veţi vedea în episodul următor, Luduş (jud. Mureş), care indică probleme majore fie de recrutare, fie de instruire, deoarece de greu de crezut, probabilistic, că fix acolo s-au contrat prin tragere la sorţi, atâta incompetenţă. Şi veţi vedea şi exemple de episoade în care atitudinea unor preşedinţi a fost de-a dreptul agresivă.

Desigur, problemele cu preşedinţii secţiilor de votare nu sunt majoritare. În cele mai multe secţii de votare lucrurile au decurs normal în relaţia cu preşedinţii. Însă episoadele problematice sunt mult prea numeroase pentru a fi considerate excepţii sau ghinion de a întâlni persoane răutăcioase. Acestea sunt probleme care aruncă o doză mare de suspiciune asupra ideii bune de a crea un corp de experţi electorali, bine instruiţi, din rândul cărora să fie extraşi la fiecare rundă de alegeri preşedinţii şi locţiitorii secţiilor de votare. Iar conducerea AEP are responsabilitatea de a verifica problemele care apar în filialele din teritoriu.

Miza pentru alegerile parlamentare este şi mai mare. Să nu uităm că la locale nu a existat posibilitatea de a vota în altă localitate decât cea de domiciliu. La parlamentare se va putea. Iar toţi preşedinţii slab instruiţi sau care sunt de fapt agenţi de partid deghizaţi în experţi electorali reprezintă găuri în sistem care pot fi uşor exploatate de către cei cu experienţă în controlul alegerilor.

 

-------------

 

Campania de observare a alegerilor organizată de Centrul pentru Studiul Democraţiei face parte din proiectul „Tinerii se implică în alegeri”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.