Jurnal de observator electoral (2): acreditările, culoarea pixului şi drepturile omului

Cele mai multe dintre neregulile care se întâmplă în secţiile de votare în ziua votului au la bază (1) legislaţia electorală deficitară şi interpretabilă şi (2) reaua-voinţă sau slaba pregătire a celor care trebuie să o implementeze. Astăzi, despre celebra hotărâre 15, „scopul unic”, „drepturile omului” şi ce lucruri interesante poţi să ştii dacă ai făcut Dreptul.

Practica observării alegerilor este una cu tradiţie în România. De exemplu, mulţi dintre cei care organizează campanii de observare a alegerilor azi au trecut prin această experienţă în perioada în care Asociaţia Pro Democraţia trimitea observatori în toată ţara, în urban şi în rural, la mai toate alegerile din prima parte a deceniului trecut. Ne-am gândi, deci, că instituţiile statului român însărcinate cu organizarea alegerilor, dar şi cei aflaţi în secţiile de votare, ar trebui să fie de acum obişnuiţi cu observatorii electorali. De asemenea, ne-am aştepta ca legislaţia electorală să creeze un cadru favorabil pentru ca observatorii electorali să îşi desfăşoare activitatea.

Nu e chiar aşa. Anul trecut, atunci când membrii comisiei de cod electoral din Parlament elaborau noile legi electorale, Centrul pentru Studiul Democraţiei şi Expert Forum, alături de alte organizaţii neguvernamentale preocupate de transparenţa proceselor electorale şi de 15 experţi electorali cu o vastă experienţă în observarea alegerilor la nivel internaţional, au elaborat o listă de observaţii şi propuneri cu privire la cadrul legal privind observatorii electorali. Niciuna dintre propunerile de atunci nu a fost acceptată. Ba, din contră, legea 115/2015, privind alegerile locale, a lăsat câteva lacune, care urmează să fie umplute de hotărâri ale Biroului Electoral Central (BEC) şi ale birourilor electorale de circumscripţie judeţeană (BEJ).

Şi de aici începe distracţia. Pe 18 aprilie 2015, BEC adoptă „Hotărârea 15”, care priveşte, între altele, acreditarea observatorilor electorali interni. Pentru că legea nu spune nimic concret, e la latitudinea BEC să stabilească criteriile pe care un ONG trebuie să le îndeplinească pentru a acredita observatori. Iar în hotărârea 15 îşi face loc următoarea formulare: „Pot fi acreditaţi ca observatori interni, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care au ca unic scop apărarea drepturilor omului, înfiinţate legal cu cel puţin 6 luni înaintea datei de 6 mai 2016, cel mai târziu în data de 5 noiembrie 2015.” (art. 2, alin. 2)

Aşadar, „unic scop apărarea drepturilor omului”. În interiorul ONG-urilor interesate de observarea alegerilor începe frământarea. Unii menţionează la scop apărarea drepturilor omului. Dar toţi mai au şi alte scopuri decât acesta, ca orice ONG care încearcă prin statut să îşi definească o arie cât mai largă de preocupări. Brusc, organizaţii cu tradiţie în observarea alegerilor, precum Pro Democraţia sau Expert Forum ar putea fi plasate în afara cadrului legal nou creat de hotărârea 15, din cauză că mai au şi alte scopuri decât drepturile omului. 

Sau mai e situaţia noastră, la CSD. Statutul nostru menţiona explicit la scop promovarea principiilor democratice, apărarea democraţiei, asigurarea transparenţei proceselor democratice, iar la obiective şi activităţi, între multe altele, apărea explicit monitorizarea alegerilor la nivel intern şi internaţional. Însă nu spusesem nimic în 2012, la înfiinţarea asociaţiei, despre apărarea drepturilor omului. 

Şi aici intervine a doua problemă din hotărârea 15. La acelaşi articol 2, alineatul 1, se spune că acreditarea „se efectuează de către biroul electoral de circumscripţie judeţeană”. Cu alte cuvinte, BEJ-urile sunt cele care trebuie să aplice hotărârea 15, dată de BEC. Deci e la latitudinea fiecărui BEJ să interpreteze dacă un ONG se califică sau nu. În BEJ deciziile se iau prin votul membrilor.

Apar şi primele diferenţe de interpretare. Expert Forum depune cereri de acreditare în mai multe judeţe. Cele mai multe sunt aprobate de BEJ-urile respective, însă BEJ Călăraşi, pe 4 mai, respinge solicitarea pe motiv că Expert Forum are şi alte scopuri, nu doar pe cel unic de apărare a drepturilor omului. Interpretări diferite ale aceleiaşi hotărâri. Expert Forum contestă decizia la BEC, care îi dă câştig de cauză pe 10 mai şi spune că propria sa hotărâre 15 e limitativă din cauza formulării „unic scop”. Stabileşte că trebuie să fie prezentă „apărarea drepturilor omului” în statut ca scop, dar elimină unicitatea.

Noi, la CSD, aveam o dilemă şi mai mare, pentru că ne lipseau cu totul drepturile omului din statut. În prima fază am sunat la Autoritatea Electorală Permanentă la Bucureşti. Deşi nu aceasta decide cine poate fi acreditat, am socotit că ei ar trebui să ştie cum va fi interpretată acea hotărâre 15. I-am consultat ca pe nişte experţi mai familiarizaţi ca noi cu procesul şi cu interpretările legale. Răspunsul de acolo a fost „ar trebui să fiţi ok, câtă vreme menţionaţi că vă ocupaţi cu observarea alegerilor, plus că apărarea democraţiei implică apărarea drepturilor omului”. Super, cam aşa ne gândim şi noi!

Dar, ca să fim siguri, am zis să întrebăm cele 4 BEJ-uri din judeţele unde doream să acredităm observatori: Cluj, Bihor, Bistriţa-Năsăud şi Mureş. Am întrebat şi telefonic, şi în scris, înainte de a depune cererile de acreditare, dacă statutul nostru este ok din perspectiva hotărârii 15. Răspunsul a fost acelaşi de la toate cele patru BEJ-uri: „Nu e de competenţa BEJ să vă analizăm statutul”. Ba la telefon au mai venit şi îndemnuri (unele mai politicoase, altele mai puţin, în funcţie de judeţ) de tipul „mai bine citiţi legea”. Tocmai aia făcusem, iar legea era neclară. În plus, tot BEJ-urile erau cele care urmau sa analizeze statutul în momentul în care depuneam cererile de acreditare, pentru a hotărî dacă ne acreditează observatorii sau nu. 

Întrebăm la BEC, încercând să forţăm o interpretare mai clară chiar din partea celor care au emis hotărârea 15. Răspunsul a fost exact acelaşi. „Nu e treaba noastră să vă spunem dacă sunteţi ok sau nu”.

Ca să nu riscăm, după data de 10 mai am demarat acţiunea în instanţă de modificare a statutului pentru a include apărarea drepturilor omului. Toată operaţiunea asta ne costă câteva sute de lei. 

După aprobarea modificării, am depus cererile de acreditare la cele patru BEJ-uri. Cererile presupun un formular completat de către asociaţie, o copie a încheierii civile care să arate când s-a înfiinţat asociaţia, o copie după statut ca să reiasă la scopuri apărarea drepturilor omului, un tabel cu numele, seria şi numărul de buletin ale celor care urmează să fie acreditaţi şi declaraţiile pe proprie răspundere a observatorilor cum că nu sunt membri de partid şi nu au drepturile electorale reţinute.

De reţinut că BEC sau BEJ nu pun la dispoziţie un formular pentru aceste declaraţii pe propria răspundere. E la latitudinea asociaţiei să formuleze o astfel de cerere, iar în ţară au fost respinse acreditări pe motiv că nu erau formulate cum trebuie pentru că nu fuseseră menţionate articolele din lege în baza cărora se cere acreditarea.

„Nu îmi explicaţi voi mie care e diferenţa dintre original şi copie, eu am făcut Dreptul şi dacă mai îmi vorbiţi aşa vă închid şi telefonul!”

CSD a acreditat 107 observatori electorali, aceiaşi pentru toate cele patru judeţe, deoarece nu stabilisem încă unde îi vom repartiza. Cei 107 au completat patru declaraţii pe propria rsăpundere, câte una pentru fiecare judeţ, toate odată, cu ocazia instruirii observatorilor pe care o organizasem pe 20 mai. BEJ Cluj, Mureş şi Bistriţa-Năsăud ne acreditează fără probleme.

Marţi, în săptămâna alegerilor, pe la ora 12, primim un telefon panicat de la BEJ Bihor. „Unii dintre cei pe care vreţi să îi acreditaţi au trimis copie după declaraţia pe propria răspundere. De urgenţă să ne trimiteţi originalele, că la ora 2 ne întâlnim să votăm şi vă respingem toată lista”. Între Cluj şi Oradea încă nu e autostradă, cam greu cu urgenţa. Îi explicăm doamnei că nu e copie, că oamenii aceia completaseră cu pix negru şi că alte trei judeţe care primiseră exact acelaşi lucru nu au considerat că e vreo problemă şi nici nu li s-a părut ca e copie.

„Nu îmi explicaţi voi mie care e diferenţa dintre original şi copie, eu am făcut Dreptul şi dacă mai îmi vorbiţi aşa vă închid şi telefonul!”, a sunat răspunsul.

Aşa că am trimis un alt tabel pe mail din care i-am scos pe cei care completaseră cererile pe propria răspundere cu pix negru, aşa că la ora 2 noi ca asociaţie şi observatorii deţinători de pix albastru în ziua instruirii am primit binecuvântarea BEJ Bihor.

Cum se face oare că statul român, prin instituţiile sale, e atât de vigilent când vine vorba de scopurile ONG-urilor sau de culoarea pastei de pix cu care e completată o foaie de hârtie pe care probabil nu o mai verifică nimeni mai departe, însă lasă să îi treacă pe sub nas ani la rând probleme precum infecţiile din spitale sau dezinfectanţii diluaţi? 

Sau de ce statul român, prin instituţiile care organizează şi supervizează alegerile, nu e aşa vigilent la cei pe care îi recrutează pentru a conduce secţiile de votare sau la cei care fac instruirea personalului din secţiile de votare? De ce verificarea declaraţiilor pe propria răspundere privind neapartenenţa politică sunt verificate doar din perspectiva unor chichiţe din lege sau a culorii pixului, permiţând partidelor să îşi plaseze oameni ca preşedinţi, locţiitori sau operatori de tabletă în secţiile de votare?

Aşteptăm cu interes viitoarea hotărâre a BEC privind acreditarea observatorilor la alegerile parlamentare. Am bugetat de acum o eventuală nouă modificare a statutului şi începem un concurs intern de predicţii privind ce criteriu va fi nevoie să mai îndeplinim atunci.

Şi, în încheiere, încă o problemă din lege. Ştiaţi că observatorilor nu le este permis prin lege accesul în locul în care BEJ-urile adună sacii cu voturi în noaptea alegerilor, după ce se termină numărătorile? Şi tot BEJ-urile sunt cele care decid dacă o solicitare de renumărare a voturilor e acceptată sau nu. Amintiţi-vă de cazul Armand de la Sectorul 1.

-------------

Campania de observare a alegerilor organizată de Centrul pentru Studiul Democraţiei face parte din proiectul „Tinerii se implică în alegeri”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.