Jos pixurile de pe PSD!

Asta se va auzi în redacţii pentru că Marele Partid nu s-a schimbat, iar libertatea presei a fost întotdeauna un moft pentru PSD. Am trăit cu toţii 27 de ani cu iluzia că viaţa politică se rafina pe măsura ce trecea timpul şi că vom ajunge acolo unde ar fi trebuit să fim: într-o democraţie funcţională, reală. Marele Partid s-a plictisit de tot teatrul democratic pe care l-a tot jucat în ultimele cicluri electorale.

Reflexul de rapt şi de putere absolută nu a părăsit niciodată PSD, a fost doar ascuns, hrănind visul de putere absolută. Nu e doar euforia victoriei ce vedem noi din 11 decembrie încoace, ci adevărata sa natură de prădător feroce care a ieşit la lumină. Absenţa electoratului de la urne a făcut posibil saltul înapoi în timp. Un salt fără plasă de siguranţă pentru că perspectiva este a unei guvernări obsedate de control total. Nu este nici măcar vorba de o rocadă politică firească într-o democraţie bazată pe votul liber, ci este un război declarat de PSD oricărei forme de opoziţie politică sau în media.

Discursul Partidului despre democraţie pocneşte pe la cusături lăsând să se întrevadă foamea teribilă nu doar de resurse, ci de putere absolută. Iar electoratul său disciplinat a făcut posibilă Restauraţia pentru că nu a contrabalansat nimeni balanţa. PNL a pierdut ruşinos, şi nu din cauza electoratului PSD disciplinat, ci din cauza incapacităţii politice de a se ridica la exigenţele momentului politic, iar USR nu a avut timp să devină ceea ce îşi propune să fie. Cei 60% din cetăţenii cu drept de vot au folosit scuza că le e lene, că nu se regăsesc în nicio ofertă politică, că era tăiatul porcului, că era zăpadă pe munte şi prilej de schiat, că li s-a vorbit prea complicat, că li s-a vorbit prea simplu, că oricum nu contează, că sunt tot ei, că nimeni nu face nimic, că nu li se vorbeşte pe limba lor, că e iarnă şi că nu e vară, că nu contează nimic din ce faci sau nu faci, că politica e o Curvă mare. Partizanii stângii, aia din mintea lor complicată pentru că PSD nu este stânga, se iluzionează că, iată, a răzbit socialismul, că omul de rând va fi în centrul atenţiei şi preocupărilor pesediste. Cine n-ar vrea ca românilor să nu le fie bine?! Doar că PSD nu este preocupat de România, PSD nu e stânga, PSD e esenţa Oligarhiei de partid combinată cu autarhie (vezi discursurile sforăitoare ale lui Dragnea de un naţionalism autoritar greţos. Întreaga campanie a PSD construindu-se pe mitul ţara noastră aur poartă, noi cerşim din Poartă-n poartă!) a Nomenklaturii de tip nou.

Titlul textului este ceea ce se urla în redacţii în anul 2004, în presa centrală sau locală, în plină epocă Adrian Năstase. În perioada asta e o senzaţie stranie de deja vu. Încă din seara victoriei, prin vocea liderului absolut Liviu Dragnea, PSD şi-a anunţat intenţiile. Totul, cu orice risc. PSD îşi camuflează intenţiile de a-şi subordona toate instituţiile statului, sistemul de Justiţie, instaurarea controlul total, aruncând cu generozitate măsuri sociale. Vlad Petreanu a scris un text edificator în acest sens, despre mituirea socială. PSD însă vrea să se bucure de victorie în linişte fără a fi deranjat de vocile, e drept tot mai puţine, ale celor care îi contestă puterea.

Ultimii ani au fragilizat poziţia presei, au înregimentat-o în plutonul aservit Puterii reunţând la deontologie, servind interesele Mafiei. Jurnaliştii au dovedit de-a lungul anilor că sunt capabili de cele mai odioase contorsionări. Şefii de redacţii au deschis uşa larg politicului, iar politicul s-a aşezat pe scaunul de şef cu picioarele pe masă. Momiţi cu bani mulţi, cu publicitate, redacţiile au fost vândute ca nişte SRL-uri, la bucată, cui dădea mai mult. Traficul de influenţă, abuzul, şantajul, spălarea de bani murdari au devenit politici editoriale. Priviţi posturile de ştiri mainstream şi imaginea este a unei propagande deşănţate în slujba penalilor, a Marii Corupţii. Manipularea cea mai odioasă, prezentarea trunchiată, campanii agresive în cel mai autentic stil mafiot, cultivarea vulgarităţii, a violenţei, au făcut din media mainstream un serviciu de propagandă mafiot. Te înfiori de fiecare dată când butonezi pe posturile de ştiri mainstream, iar complicitatea CNA este dezgustătoare.

Zilele acestea poţi urmări live felul în care mercenarii din media se regrupează. PSD anunţă un război pe faţă Statului de Drept. Agresivitatea şi lipsa totală de transparenţă este politica PSD. Aşa doreşte să guverneze. Guvernul Grindeanu ia hotărâri cu uşile închise, premierul instalându-se la Palatul Victoria escortat de Liviu Dragnea şi Tăriceanu. Grindeanu are interdicţie la declaraţii. Acestea sunt auspriciile sub care a început anul.

Amnistia şi graţierea, ajustarea Codului Penal şi de Procedură Penală, atacarea legislaţiei care înterzice condamnaţilor penali să ocupe poziţii în Guvern, sunt doar începutul anunţat de PSD. Toate acestea, însă, trebuie susţinute în media, făcute să pară ceea ce nu sunt, ambalate precum reparaţii legislative necesare şi democratice, toate acestea trebuie făcute comestibile, iar asta o poate realiza Propaganda media. În redacţiile televiziunilor mainstream domneşte consensul, nicio voce nu va ieşi din pluton. Pe alte posturi veţi vedea lucruri amestecate, mimând critica la adresa PSD, dar în fapt amestecând şi aruncând „la întâmplare”, în luările de poziţie, detalii nesemnificative, îndulcind, făcând analogii, jucând rolul obiectivităţii cu orice preţ. „Jos pixurile de pe PSD!” ni se striga în 2004, într-o redacţie din Timişoara a unui cotidian naţional. Jurnaliştii îşi aduc aminte de odioasa perioadă a epocii Năstase în care redacţiile au fost şantajate, cenzurate, supuse unei presiuni infernale. Jurnaliştii care criticau PSD-ul erau eliminaţi din redacţii. Era o şedinţă de redacţie Ziua ediţia de Vest într-o dimineaţă a anului 2004, înainte de alegeri, într-o perioadă în care SRS dăduse undă verde înhăitării cu PSD, oligarhia de partid. Eram în redacţie cu Mălin Bot şi Cristian Pătrăşconiu, printre alţii, când ni s-a strigat că „Jos pixurile de pe PSD!”. Au urmat demisiile, pentru cei care am ales asta, şi acomodarea pentru jurnaliştii care au rămas. Pe această acomodare a jurnaliştilor oportunişti, local şi naţional, s-a ridicat în timp Propaganda media. Astăzi, poţi număra pe degete jurnalişti sau platforme care nu s-au înrolat în Propaganda media. PSD nu a acceptat niciodată critica, opoziţia. Jos pixurile de pe PSD! va fi impus de Marele Partid fie prin şantaj, ameninţare, presiune, fie prin excesul de zel al conducătorilor de redacţii legaţi prin fire invizibile de PSD, prin oameni, contracte, presiunea unor dosare penale. Cum PSD anunţă fără ruşine că va ajusta legislaţia în folosul penalilor, toţi mogulii se vor înrola în spatele Marelui Partid. Urmează Distopia PSD.