Cu o promptitudine care a uimit pe toată lumea, la nici 48 de ore de la înregistrarea demisiei d-lui Tudose, preşedintele Klaus Iohannis a făcut anunţul că a hotărât “să mai acorde PSD-ului o şansă”. Adică să accepte desemnarea d-nei Viorica Vasilica Dăncilă, o fostă profesoară oarecare din Videle, metamorfozată în dascăl din inginer fără valoare, care nu şi-a găsit de lucru în domeniu, ajunsă numai bunul Dumnezeu ştie cum europarlamentar şi preşedinta organizaţiei de femei a PSD, drept candidat pentru funcţia de prim-ministru.

Anunţul d-lui Iohannis a stârnit stupoare, a provocat o imensă dezamăgire în rândurile susţinătorilor preşedintelui care se aşteptau ca, măcar de astă-dată, acesta să îşi arate bărbăţia şi să îşi asume riscul de a încredinţa misiunea formării noului guvern unei personalităţi din Opoziţie. Mai greu de precizat este, la aproape 12 luni de la consumarea faptelor, cine ar fi putut fi personalitatea cu pricina căci şi atunci, ca şi acum, în primele zile ale anului 2019, în tabăra Opoziţiei lucrurile nu stau defel bine, cea mai peremptorie dovadă în sensul acesta fiind răsunătorul eşec al moţiunii de cenzură din decembrie.

Dl. Iohannis şi-a justificat decizia prin faptul că PSD susţinea că ar continua să deţină majoritatea parlamentară (ceea ce era perfect adevărat) şi că este obligat de Constituţie să accepte nominalizarea. Au intrat, desigur, în joc şi alte considerente care ţin de felul de a fi al preşedintelui. Comoditatea, lipsa reacţiei adecvate, incapacitatea funciară a d-lui Iohannis de a genera surprize, poate chiar laşitatea. Nu, este de domeniul evidenţei că dl. Klaus Werner Iohannis nu poate să îi semene d-lui Traian Băsescu, cel care la finele anului 2004 răsturna toate calculele social-democraţilor, dădea cu tifla rezultatelor alegerilor parlamentare şi recurgea la ceea ce el însuşi a numit “soluţia imorală”. Cooptarea la guvernare a partidului infractorului Dan Voiculescu. 

D-na Viorica Vasilica Dăncilă şi miniştrii domniei-sale, unii dintre ei cu cv-uri şi mape profesionale absolut dezonorante, care nu-i îndreptăţeau să aspire nici măcar la posturi de preşedinţi de CAP-uri, de directori de SMT-uri ori de directori de şcoli profesionale (să ne reamintim cât de caraghios era insul desemnat pentru portofoliul Educaţiei, susţinut, spre ruşinea lor, de un număr impresionant de rectori) au depus la data de 29 ianuarie jurământul.

De atunci, PSD, Liviu Dragnea şi chiar şi sărmana, neajutorata intelectual doamnă Dăncilă şi-au luat tot mai puternic nasul la purtare. Încă din primăvara anului 2018 s-a instaurat starea de beligeranţă între preşedinte şi premier, în câteva rânduri de atunci încoace, dl. Iohannis cerându-i doamnei Dăncilă să îşi dea demisia. Finele anului 2018 înseamnă cele mai reci raporturi dintre cele două Palate, o acută stare de beligeranţă în cea mai bună parte justificată de abuzurile în cascadă pe care le comite Executivul, la ordinul lui Dragnea Nicolae Liviu, însă deloc în beneficiul ţării. Care a preluat la data de 1 ianuarie preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

Ultimele două luni ale anului 2018 au marcat o revigorare a activităţilor preşedintelui Klaus Iohannis. Acesta a încercat să stăvilească abuzurile cărora le-a căzut pradă justiţia, aceasta şi din cauza slugărniciei iresponsabile a ministrului Tudorel Toader care ar fi în stare să îşi vândă până şi mama spre a rămâne pe mai departe în structura guvernului, a respins candidatura unei individe fără coloană vertebrală, o marionetă politică pesedistă la şefia DNA, a refuzat să semneze revocarea unora dintre miniştrii Cabinetului Dăncilă, le-a respins înlocuitorii, a refuzat să încalce legea în numirea şefului Statului Major al Armatei.

Sigur, multe dintre aceste acţiuni ale d-lui Klaus Iohannis fac parte din logica electorală. Dl. Iohannis îşi doreşte un al doilea mandat la Cotroceni şi este conştient că pentru aceasta are nevoie de votanţi. Pe care nu îi va putea obţine cu sprijinul PNL, în pofida faptului că un ultim sondaj de opinie (cel al IMAS, nu cel al falsificatorului şi omului de partid Pieleanu Marius) arată că partidul condus de dl. Ludovic Orban ar fi depăşit în intenţiile de vot PSD.

Dincolo de dezamăgirile în cascadă pe care le-a provocat în cursul primului său mandat actualul preşedinte, este de domeniul evidenţei că domnia-sa păstrează prima şansă. Că ii va fi uşor să îl zdrobească pe infractorul Dragnea, în cazul în care acesta va comite nemernicia de a se înscrie în cursa electorală. Lucrul acesta îl ştiu şi „furajaţii” pe banii PSD-ului din presă. De genul unui Buşcu, Savaliuc, Pieleanu, Bogdan Chirieac. Ori cei care se ocupă de sondajele sociologice de genul lui Pieleanu, nevroticul Palada ori a supra-umflatului în reputaţie Vasile Dâncu.

Lui Bogdan Chirieac şi compromisului site dc news nu le-a crăpat obrazul de ruşine după dezvăluirile făcute înainte de sfârşitul anului de revista Newsweek România în privinţa banilor care îi umflă burta fostului analist de politică externă de la Adevărul sau Gândul. „Morsa competentă” s-a angajat (nu mă îndoiesc că o face contra-cost, căci acesta îi este felul) într-o grosieră operaţiune de manipulare a opţiunilor electoratului. Dezgustătorul ins de la dc news pretinde că dl. Iohannis nu mai are nici o şansă.

Sigur, e prematur să crezi că alegerile prezidenţiale ar fi deja jucate. Mai sunt până la ele 10-11 luni bune. În cursul cărora pot interveni surprize de proporţii. Cert e că dl. Iohannis are, pentru moment, prima opţiune. Rămâne de văzut cum va şti să şi-o gestioneze. Dar şi ce va face în cazul în care va obţine sufragiile electoratului.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogul adevărul.ro