Jocuri cu Băsescu, Ponta şi Antonescu sau de ce e nevoie de o altă politică

Manevrele politice din ultimele zile nu sunt noi, le-am mai văzut puse în practică de Traian Băsescu. Şi-a scos partidul din guvernul Tăriceanu, în ciuda voinţei PDL în 2007, aşa cum a făcut şi Crin Antonescu azi. Şi a încurajat formarea unor dizidenţe prin Theodor Stolojan în PNL şi prin Gabriel Oprea în PSD cu scopul scindării partidelor, aşa cum face Ponta cu Călin Popescu Tăriceanu. Deja vu.

Scoaterea liberalilor de la guvernare şi zborul în afara PNL al aripii Tăriceanu sunt tratate ca surprize, dar ca jocuri tactice acceptabile. Problema este că în democraţiile consolidate unde partidele acţionează în numele unor valori aşa ceva nu există. Ca să-şi facă majoritatea, Angela Merkel, mai avea nevoie de câţiva parlamentari dar nici prin minte nu i-a trecut să rupă un partid în două sau să cumpere parlamentari. A negociat o alianţă, împărţind puterea, pentru a obţine stabilitatea guvernării. 

Nici procentele unui candidat la preşedinţie nu duc niciodată, în democraţiile consolidate, la destrămarea guvernelor, pentru că acolo rezultatele contează mai mult decât aparenţele, nu că n-ar fi importante şi acestea. Parlamentul României pare să fie o armată de mercenari gata să schimbe taberele politice în orice moment, ceea ce trebuie să fie un motiv de neîncetată uimire pentru alţii, dar nu şi pentru noi, că ne-am obişnuit.

Asemănările politicii USL cu politica dusă de Traian Băsescu sunt izbitoare, nu mă refer aici la politicile publice. Vasile Blaga a admis recent că Traian Băsescu a iniţiat ruperea Alianţei DA şi printr-o mişcare similară şi Crin Antonescu şi-a scos partidul de la guvernare, deşi mulţi miniştri printre care şi Ramona Mănescu, îşi înghiţeau lacrimile de ciudă. Şi ce altceva decât un PLD este Partidul Reformator Liberal care-şi găseşte un echivalent politic şi în UNPR-ul lui Gabriel Oprea desprins din PSD pentru a se pune în slujba ţării, la putere, alături de majoritatea fragilă a lui Emil Boc.

Aşa cum a dovedit şi Roberta Anastase ca preşedintă al Camerei Deputaţilor, o politiciană tânără şi de perpectivă, prin numărarea unor voturi inexistente la legea pensiilor aşa cum proceda şi fostul PDSR, politicienii deprind de la predecesorii lor doar jocuri, eficiente pentru putere dar distructive pentru imaginea politicii.

Pentru că s-a pretins întruchiparea binelui şi alegătorii lui l-au crezut şi îl mai cred, Băsescu a recurs înainte de Ponta şi Antonescu la astfel de tactici deplorabile care afectează încrederea cetăţenilor în partidele politice şi în parlament, afectează participarea politică şi naşte partide anti-sistem, cu costuri pentru democraţie. Acest fel de a face politică pe termen scurt şi din interes conjuctural a fost contestat în stradă şi în ianuarie 2012 şi în septembrie 2014 şi este cauza absenteismului în creştere la alegeri.

O politică insularizată, făcută doar de dragul puterii şi cu ignorarea voinţei cetăţenilor, care se impune a fi reinveintată. Dar reinventarea politicii nu e posibilă cu aceiaşi actori şi pentru asta este imperativă schimbarea RADICALĂ a legilor partidelor şi a alegerilor - nu aşa cum o propune Monica Macovei, care parcurge doar jumătate din drum - în aşa fel încât din societate să se ridice alţi politicieni. Pentru reinventarea politicii trebuie însă să punem toţi umărul.