Tare mi-ar plăcea, însă, ca această schimbare radicală de poziţie să nu devină obişnuinţă, mai ales acum, când urmează discutarea legii prin care se modifică legea referendumului.

Ca să înţelegeţi, într-o zi de sâmbătă, 21 septembrie mai exact, preşedintele Traian Băsescu nu a plecat la cumpărături conform obiceiului de sfârşit de săptămână, ci a trimis preşedintelui CCR o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

V-aţi fi aşteptat cu toţii ca sus numita Curte să raspundă rapid că sesizarea este nefondată, nu-i aşa? Că doar avea de-a face cu aceeaşi lege, compusă din 4 articole, iar contestaţia priveşte doar două articole mari şi late. Cu atât mai mult cu cât s-a pronunţat deja asupra aceleiaşi legi, care nu a fost modificată în urma cererii de reexaminare. Şi a declarat-o constituţională, dar aplicabilă la un an de la adoptarea acesteia.

În plus, argumentele folosite de Traian Băsescu sunt similare cu cele din sesizarea parlamentarilor, care a fost depusă pe 4 iunie, iar CCR a respins-o 22 de zile mai târziu, pe 26 iunie.

Ei bine, Curtea Constituţională a României a stabilit termenul maxim de pronunţare, de 30 de zile!!! Pentru legea câinilor fără stăpân, care a implicat mult mai multe probleme şi era mult mai complexă, s-a stabilit un termen de 11 zile...

Dar, chiar şi aşa, dacă CCR hotărăşte asupra sesizării de neconstituţionalitate pe 23 octombrie şi nu amână, e posibilă încă organizarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei cu pragul redus de 30% concomitent cu primul tur al prezidenţialelor. Conform articolului 77 alin.3 din Constituţie, şeful statului este obligat ca în 10 zile să promulge noua lege a referendumului, cu precizarea că acest termen operează din momentul în care CCR îi comunică eventuala decizie de respingere a contestaţiei.

 

Iar calendarul evenimentelor ar fi următorul: dacă preşedintele o primeşte pe 24 octombrie, ar fi obligat ca până pe 2 noiembrie să promulge noua lege a referendumului, care permite un cvorum redus pentru validarea consultării populare. Astfel, alegerile prezidenţiale ar putea fi organizate anul viitor cel mai târziu pe data de 30 noiembrie şi în aceeaşi zi cu referendumul pentru revizuirea Constituţiei, cu pragul redus de 30%. Pentru că, într-un moment în care efortul bugetar pentru România trebuie calculat cu grijă, organizarea simultană a prezidenţialelor cu referendumul pentru Constituţie trebuie să fie o variantă serioasă de lucru.

Ce se întâmplă dacă „jocul legislativ” al CCR capătă iar apucături dihotomice? Nici mai mult, nici mai puţin decât că şi-ar încălca propria jurisprudenţă, din moment ce s-a pronunţat deja pe acelaşi text, în baza unei sesizări similare, când a respins excepţia de neconstituţionalitate formulată de parlamentarii PDL.

Dar refuz să accept o astfel de ipoteză, demnă de o ţară bananieră.

Şi totuşi, mă veţi întreba la final, care este scopul acestei mişcări prezidenţiale? Iar eu vă răspund: preşedintele a sesizat CCR pentru a putea întârzia sau chiar bloca procesul de revizuire a Constituţiei. Altfel, tot demersul este lipsit de logică.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro