De arătat ne-au arătat că lucrează doar guvernul tehnocrat şi hiperactivul naţionalist-european, conservator şi liber-schimbist, cumulardul de plusuri şi minusuri la concurenţă cu case şi terenuri Traian Băsescu. Dar şi presa aflată în serviciul credincios şi comandat al ciudatului amestec politic cu respectivul nume .

Cum- necum, cu o cursă de linie ori cu un avion închiriat, premierul României, dl. Dacian Cioloş, a ajuns joi la Berlin şi a discutat cu cancelarul Angela Merkel. Sper să aflăm, să vedem şi să şi simţim rezultatele întrevederii cu pricina. Deocamdată, premierul nu a socotit necesar să ne dea nici cea mai mică informaţie.

Numai că nu d-lui Cioloş i-a revenit misiunea de a deschide agenda publică a guvernului prompt şi punctual întors din vacanţa de Crăciun şi Anul Nou. Luni dimineaţă, ministrul Culturii, dl. Vlad Alexandrescu, a fost primul membru al Guvernului care ne-a dat un semn că Executivul s-a întors la lucru. A făcut-o înlocuindu-l pe neaşteptate pe dl. Mircea Cornişteanu, de la şefia Teatrului Naţional din Craiova. În primul rând spre surpriza acestuia. Ministrul nostru, francofon şi francofil, profesor universitar, nepot de mare critic literar şi om cu experienţă în diplomaţie, a operat înlocuirea cu pricina în cel mai nediplomatic, aş zice chiar mitocănesc mod cu putinţă. Lăsându-l pe succesorul cu titlu de interimar al domnului Cornişteanu, dl. Alexandru Boureanu, să îi facă fostului director comunicarea cu pricina. Nu astfel se procedează cu un director de teatru, domnule ministru, indiferent cine ar fi acel director!

Marţi seara, ministrul Muncii, doamna Claudia Ana Moarcăş Costea, ne-a dat şi ea un semn de viaţă, participând, în fine, la o emisiune a postului public de televiziune. O instituţie de presă de interes naţional a cărei soartă guvernul Cioloş, asemenea celui condus de Victor Ponta, o ignoră. Premierul însuşi părând a se simţi mai atras şi mai acasă în haznaua de presă a colonelului Robert Turcescu decât de şi în studiourile serviciul public de televiziune.  O seară mai târziu, exemplul doamnei Costea a fost urmat de o altă doamnă Excelenţă, Raluca Prună, titularul Ministerului Justiţiei care s-a dus la digi 24 spre a da infinite explicaţii în legătură cu soarta pe care i-ar pregăti-o intangibilei d-ne Laura Codruţa Kövesi. Ieri seară, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu a mers la TVR unde se va duce şi duminică.   

Secretatul de stat din Ministerul Finanţelor, dl. Gabriel Biriş, inamic declarat al celor calificaţi drept fantome neplătitoare de CASS, s-a făcut la rându-i remarcat încă din prima zi a săptămânii dând un interviu de pomină platformei Republica.  Interviu pe care mai apoi, ba el, ba sărmanul şi altminteri atât de competentul purtător de cuvânt al guvernului, dl. Dan Suciu, l-au tot explicat, reexplicat, atenuat şi nuanţat, doar-doar vor reuşi să facă uitate colosala prostie şi lipsa de tact conţinute în spusele demnitarului cu pricina. Pentru care, prin alte colţuri ale lumii, dl. Biriş ar fi trebuit demult să fi avut semnată foaia de lichidare de la guvern.

Fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, s-a situat iarăşi în frunte. Aşa că şi-a început săptămâna şi anul de lucru hoţeşte, clovneşte, vaporeneşte. În toată splendoarea ticăloşiei sale de campion intratabil al bârfei şi al răului politic naţional post-comunist. Adică furând startul. Încă de duminică, 3 ianuarie, dl. Băsescu ne-a reamintit că există şi a făcut-o nu oricum ci în cel mai zgomotos şi jalnic mod cu putinţă, prin prezenţa în studiourile televiziunii lui de casă, b1tv. Unde, acompaniat de propria lui Rodică Becleanu pe nume Sabin Orcan, a formulat tot felul de aluzii şi acuzaţii viclene şi josnice, aşa după cum îi e firea, la adresa succesorului său la Palatul Cotroceni, dl. Klaus Iohannis.

Dacă guvernul şi dl. Băsescu lucrează încă de luni sau chiar de duminică, mai bine, mai rău, ba câteodată caraghios ori cinic de-a dreptul, nu acelaşi lucru îl putem spune despre conducătorii marilor partide. Cu excepţia doamnei Alina Gorghiu care a deschis guriţa-i rrrîită de comandant de pionieri neîncăput de vremuri spre a nega speculaţiile de presă legate de o viitoare colaborare guvernamentală între PNL şi PSD, nici un alt şef de partid nu pare să se fi întors din vacanţa de Crăciun. Nu ştim nimic nici despre dl. Blaga, nici despre dl. Dragnea, iar despre prietenul de până mai ieri al actualului preşedinte PSD, fostul preşedinte PSD, dl. Victor Ponta, ştim numai că săptămâna viitoare va face public anunţul constituirii unei fundaţii la înfiinţarea căreia au mai contribuit domnii Daniel Constantin şi Nicu Bănicioiu.

Nici despre preşedintele Klaus Iohannis nu avem prea multe ştiri. Doar că de vreo trei săptămâni s-ar afla în vacanţă prelungită la Miami. De unde s-ar putea să se întoarcă la muncă luni, odată cu preşcolarii şi elevii din ciclul primar.

Preşedintelui nostru pare să nu-i pese că, în vreme ce el şi frumoasa-i consoartă profită de soarele Americii, doi dintre marii săi inamici din presa bucureşteană, Ion Cristoiu şi Cornel Nistorescu, speriaţi că au ajuns la pensie şi nu au descoperit încă nici o afacere Watergate care să le asigure locul în istoria presei române pe care au marcat-o doar prin senzaţionala năpârlire de la statutul de propagandişti comunişti la cel de paznici ai democraţiei au uitat de propria lor inamiciţie. Drept pentru care şi-au dat mâna şi şi-au reunit forţele pentru a scorni şi propaga pe bloguri, în Evenimentul zilei şi în Cotidianul scenarii de indubitabilă factură psihiatrică. Scenarii care, ce mai tura- vura, îl acuză pe dl. Klaus Iohannis că ar fi comanditarul incendiului de la clubul Colectiv. Şi pentru ca circul să fie complet, scenariile în cauză au avut asigurat acompaniamentul unor lăutari politici de înaltă calificare. Aşa cum sunt cântăreţul pontist Florin Chilian şi fostul europarlamentar şperţar şi traficant de influenţă pe nume Adrian Severin.

Dacă dl. Iohannis se dovedeşte în mod inexplicabil indiferent la astfel de deliruri cu mare impact într-o opinie publică nu doar avidă de senzaţional, ci, în primul rând, dezamăgită de prestaţia preşedintelui în primul său an de mandat, dacă dl. Iohannis are nişte consilieri catastrofali care demult ar fi trebuit concediaţi în bloc, alte instituţii ale Statului ar fi avut totuşi datoria să intervină.

Imaginaţia, dreptul de a pune întrebări, scenarita au şi ele limite. Limitele impuse de decenţă, de bun simţ, de normalitate, de responsabilitate. În absenţa lor democraţia degenerează în anarhie. Iar când cei ce uită că există totuşi o măsură în toate, chiar şi în patologie şi ticăloşie, cineva ar trebui să le reamintească că nu, nu chiar totul este permis.