Istoria liberală, de la furatul căciulii la marea centrifugă

Aş vrea să-l văd pe Marcel Ciolacu cum renegociază la Bruxelles Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Negocierile guvernamentale au scos la lumină un politician cu abilităţi de mediator, ceea ce România duce lipsă. Oamenii au văzut un bun negociator pentru partidul lui şi poate cineva mai ajunge să negocieze şi pentru ţară, şi pentru oameni. Nu ştiu dacă aceste negocieri vor duce şi la formarea unui guvern.

 Dar ele au arătat un PSD care stie să negocieze şi să arate solidaritate. Să arate şi atât. Şi un PNL la polul opus, probabil rămas doar o etichetă în spatele căreia structucturile de partid s-au topit.

            Este foarte multă îngrijorare în legătură cu tot ce a negociat PNL in numele statului. PNL dovedeşte că nu are capacitatea de a negocia pentru sine. Cum ar putea să o facă pentru oameni? Cum ar putea să o facă pentru o ţară întreagă?

 Lunile acestea de fibrilaţie politică ne-au arătat un partid liberal care-şi devorează preşedinţii şi care se divizează precum amiba în grupuleţe şi grupuscule. Un preşedinte care joacă pe cont propriu şi un PNL care-şi ostracizează al doilea preşedinte in mai puţin de 3 luni, imediat după ce l-a ales.

Un PNL cu obiective maximaliste, inacceptabile pentru orice partener de discuţie. Un PNL schimbător, cu noi şi noi decizii, amator în negocieri şi, ce este mai rău, lipsit complet de solidaritate internă, străin de spiritul de echipă şi de colaborare.

Ce face PNL cu Florin Cîţu acum?  Pentru cei mai mulţi liberali Florin Cîţu şi-a pierdut valoarea de întrebuinţare. Politic insă, Florin Cîţu, din inerţie, continuă să fie imaginea PNL. Ce negociază PNL pentru încă preşedintele său? Ce a negociat Florin Cîţu pentru Florin Cîţu? Ce variante şi-a luat în calcul?

Când negociezi o formulă de guvernare se negociază tot, toate elementele sunt aranjate pe tablă, şi din guvern, şi din proximitatea guvernării. Doar începătorii şi neiniţiaţii cred că se poate negocia exclusiv programul de guvernare. Nu există aşa ceva. Odată cu discutarea programului se discută şi structura guvernului, şi măsurile, şi numărul de miniştri al fiecărui partid, cine conduce guvernul şi cine conduce structurile parlamentare. Dacă ele nu sunt deja conduse şi protejate de sistemul constituţional. Iar această frământare politică se vede pe mass media. Şi, surpriză! Florin Cîţu, Rareş Bogdan şi nu numai, adică preşedintele şi prim-vicepreşedintele PNL, dar şi numeroşi jurnalişti au vehiculat informaţia că PNL va prelua Senatul.

Întrebarea este cum. Cum va prelua PNL Senatul fără incălcarea Constitutţiei? Sau persoanele mai sus enumerate consideră incălcarea Constituţiei drept o practică presupusă şi probabilă. Aşa consideră si media? Preşedintele unei Camere parlamentare nu poate fi schimbat decât la iniţiativa grupului parlamentar care l-a propus. Sau doar dacă incalcă legea fundamentală.  Iar Senatul este condus de Anca Dragu, senator USR. PNL poate lua Senatul în momentul in care USR o va retrage pe doamna Anca Dragu sau dacă Anca Dragu încalcă Constituţia. Nu am văzut ca doamna Anca Dragu să încalce Constituţia şi la cum arată politic doamna Dragu nu pare să o încalce nici mâine sau poimâine. Nici PSD nu ar încălca legea fundamentală şi intrebarea este cine ar face-o. Mai mult, cine ar face aşa ceva pentru Florin Cîţu? La poker se numeşte cacealma. În politică?

În politică vedem cum există false etichete pentru ceea ce nu mai există demult. Rotaţia la   guvernare va fi doar o puternică centrifugă. Din care nu poate să iasă ceea ce nu a existat la început, indiferent de performanţele lui Nicolae Ciucă sau ale oricui altcuiva.