Un gest regretabil, care arată că între Partidul Naţional Liberal, în care au activat Brătienii, şi PD-L-ul îngălbenit pe care îl avem astăzi la guvernare, nu există nici o legătură. În realitate, un guvern PSD a salvat, în 2017, „Mecca liberalilor” de la a deveni salon de nunţi. Faptul că Vila Florica nu a intrat în domeniul HoReCa, ci în patrimoniul statului, prin intervenţia PSD, e ceea ce nimeni nu a îndrăznit să îşi amintească la sărbătoarea celor 145 de ani ai PNL. O amnezie convenabilă, dar o manipulare mediatică uriaşă, departe de demnitatea unui premier. Liberalizarea uitării şi liberalismul minciunii fac îndoielnice aniversările viitoare ale partidului istoric.

„Am ales să fie prezenţi doar acei oameni care au fost implicaţi în readucerea Vilei Florica în patrimoniul naţional” - Ludovic Orban

L-am auzit ieri pe Ludovic Orban afirmând că Vila Florica a fost readusă în proprietatea statului printr-un proiect de lege, iar la ceremonie au fost invitaţi doar cei care s-au implicat în readucerea imobilului în patrimoniul naţional. Poate că nu m-am recunoscut din cauza măştii, dar nu m-am văzut prin poze, şi nu l-am zărit nici pe colegul meu, Lucian Romaşcanu, semnăturile noastre fiind pe documentele prin care Vila Florica a revenit în patrimoniul statului român.

Conacul Brătienilor a fost achiziţionat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN) de la moştenitorii familiei Brătianu în noiembrie 2017, prin exercitarea dreptului de preemţiune al statului român. La acea vreme, legea la care a făcut referire Ludovic Orban, şi care era susţinută de liberali, era contestată la CCR de preşedintele Klaus Iohannis. De altfel, Curtea Constituţională a decis în decembrie 2017, când vila se afla deja în proprietatea MCIN, că acea lege este neconstituţională. Acesta era marele demers al PNL! O lege neconstituţională, contestată de chiar liderul de facto al partidului. Probabil de aici declaraţia actualului ministru PNL al culturii, care ar vrea să ajute sectorul cultural, grav afectat de măsurile restrictive impuse în starea de urgenţă, dar nu-l lasă Constituţia.

Saga achiziţionării Vilei Florica a început în 2013, odată cu retrocedarea sa către moştenitorii Brătienilor. An de an, aceştia au notificat Ministerul Culturii cu privire la intenţia de a vinde, şi an de an ministerul şi-a declinat dreptul de preemţiune în favoarea autorităţilor locale, care niciodată nu au găsit resursele financiare necesare pentru a achita preţul de trei milioane de euro, scăzut apoi la două, cerut de proprietari. În acest timp, CJ Argeş (PSD), prin Centrul de Cultură „Brătianu”, a administrat domeniul, în baza unui contract de comodat semnat cu moştenitorii.

Pe 4 ianuarie 2017, am preluat cel de-al doilea mandat de ministru al Culturii. Având experienţa primului mandat, din 2015, am putut creiona un buget care să răspundă cât mai bine nevoilor domeniului, cu 50% mai mare faţă de execuţia bugetară din anul anterior. Am insistat atunci pentru crearea unui fond special dedicat exercitării dreptului de preemţiune pentru bunuri de patrimoniu. Am obţinut, în premieră, 15 milioane de lei: 10 milioane pentru bunuri de patrimoniu imobile şi 5 milioane pentru cele mobile. Asta nu fără a întâmpina rezistenţă din partea unor funcţionari care judecă lucrurile folosind criterii care nu mai au legătură cu realitatea. Un fond extrem de necesar pentru a putea preveni ceea ce s-a întâmplat în anul 2016, când s-au ratat câteva opere de artă, inclusiv colecţia Manu şi achiziţionarea „Cuminţeniei Pământului”. De această dată, aveam nu doar voinţa, ci şi resursele financiare necesare pentru a îmbogăţi patrimoniul cultural naţional.

Pe 1 martie, într-o conferinţă de presă organizată la Ministerul Culturii, anunţam că am demarat procedura pentru achiziţionarea Vilei Florica. Anunţul meu a fost întâmpinat cu scepticism. Era vorba despre un lucru incredibil, o premieră. Nimeni nu credea că aşa ceva este posibil. Unii, ajunşi prim-miniştri, nici astăzi nu cred. Câteva zile mai târziu, am repetat acelaşi anunţ într-o conferinţă de presă organizată chiar la Vila Florica. A urmat apoi parcursul birocratic: am numit o comisie de negociere şi am demarat procedurile pentru evaluarea ansamblului de către un expert ANEVAR. Chiar dacă în vara lui 2017 am părăsit ministerul, procedura a continuat în mandatul colegului meu,Lucian Romaşcanu. Au urmat negocieri cu moştenitorii şi, în final, în noiembrie 2017, a fost semnat contractul pentru achiziţia Vilei Florica la preţul de 1,82 milioane de euro, mai mic decât cel la care a fost evaluată. 

Ar fi bine dacă liberalii ar înţelege acum un lucru, elementar, până la urmă: complexul ”Vila Florica” este bun public, nu e proprietatea PNL. Banii din care a fost plătită sunt din taxele şi impozitele tuturor românilor, şi ca atare toţi românii au dreptul de a accesa această proprietate. Iar dacă le pasă de Brătieni şi de moştenirea lor, le reamintesc starea mizerabilă a ”Aşezămintelor Brătianu”, de pe strada Biserica Amzei. Da, sunt probleme legate de drepturi de proprietate. Dar nici nu le-a păsat, timp de trei decenii, de Aşezăminte. Şi au avut primari la Primăria Generală, primari la Sectorul 1, iar domnul Ludovic Orban a fost viceprimar al Capitalei. Nu-mi amintesc contribuţia sa la salvarea de la degradare a Aşezămintelor. Era prea ocupat să demaşte ”Ciuma Roşie”.

Visul Brătienilor a fost de a-i uni pe români, şi au reuşit! Nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre cei care se revendică astăzi de la ei, care în micimea lor sădesc dezbinare. Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi adoptat aceeaşi atitudine pe care a afişat-o ieri premierul Ludovic Orban, şi aş fi interpretat totul printr-un calcul politic? Foarte probabil, Vila Florica ar fi devenit restaurant, având în vedere că existau mai multe oferte din partea unor persoane private care aveau de gând să exploateze economic imobilul. Astfel de gesturi, precum cel al lui Ludovic Orban, ne arată cât de departe suntem nu de 1875 sau de 1918, ci chiar de 1995. În actualul climat politic, consensul de la Snagov ar fi fost o utopie!

Dacă ieri aţi văzut, cumva, în filmările care au circulat de la Conacul Brătienilor, un premier care planta un copac deja înfipt în pământ pentru el de către alţii – mâini invizibile şi dibace – să ştiţi că ceea ce aţi văzut este echivalentul, vizual, al gestului de a minţi că rădăcinile acestui muzeu îi aparţin. Aşa se face politica zilelor noastre: te faci că plantezi un copac şi, de fapt, îngropi o istorie. Probabil că pentru Ludovic Orban e insuportabil să recunoască faptul că guvernul PSD nu a arbitrat politic patrimoniul statului. Dacă liberalii au astăzi un muzeu, e pentru că social-democraţii le-au salvat casa. Dacă 145 de ani de istorie a liberalismului l-au prins pe Orban în casa Brătienilor, e pentru că doi miniştri ai culturii din guvernul PSD au înţeles că Vila Florica e unul dintre locurile în care democraţia a avut un adăpost. În 1909, într-o interpelare în Parlament, Ionel Brătianu a spus românilor: „Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român”. Dar, după ce am văzut ce manipulare sinistră au pus la cale liberalii la inaugurarea muzeului, îmi spun: „Ce au făcut la Florica, să nu facă şi statului român”.