Îndeplinirea obiectivului politic impunea ofensivă în Nord pentru eliberarea Transilvaniei şi apărarea activă pe linia Dunării pentru descurajarea unui atac din partea forţelor bulgaro-turco-germane.

Dezastrul de la Turtucaia a spulberat toate aceste planuri. Intrarea României cu mult entuziasm în război a fost urmată de o serie întreagă de înfrângeri care au culminat cu dezastrul ocupării Bucureştiului şi al retragerii în Moldova.

Dar, cum rar s-a întâmplat în istoria românilor, catastrofa a fost urmată de un miracol al renaşterii în primul rând al moralului naţional care a permis victoriile şi rezistenţa din 1917.

Intrarea României în război, acum o sută de ani, merită să fie rememorată la nivel naţional.

În Europa, împlinirea veacului de la Primul Război Mondial este privită ca un eveniment major. Toată lumea este conştientă de ceea ce a însemnat Marea Conflagraţie, de schimbările dramatice provocate, de urmările pe care le trăim şi în ziua de azi. Francezii, britanicii, germanii, dar şi naţiunile îndepărtate ca australienii sau neozeelandezii participă la ceremoniile de comemorare a luptelor care au intrat în istorie, Marna, Ypres, Verdun, Somme, Gallipoli... Învinşi şi învingători, aliaţi şi inamici se regăsesc astăzi pe fostele câmpuri de luptă nu numai pentru a-şi arăta respectul faţă de cei căzuţi, dar şi pentru a da un mesaj al prezentului pentru generaţiile viitoare.

Intrarea României în război, acum o sută de ani, merită să fie rememorată la nivel naţional. Decizia curajoasă din vara lui 1916 a Regelui şi a Guvernului a făcut posibilă, doi ani mai târziu, îndeplinirea idealului naţional. Românii din toate regiunile istorice se vor regăsi în acelaşi stat.

Dar 1916 nu este un an uşor de readus în memorie. Este un an al înfrângerilor şi al retragerilor. Ca şi cum numai victoriile trebuie reamintite, iar înfrângerile scoase din istorie. Ceea ce este o mare greşeală. Sunt momente în care victoriile ne-au adus necazuri pe termen lung şi momente în care înfrângerile au făcut posibile renaşterea naţională, cum s-a întâmplat în 1917.

Să nu uităm că războiul a început în Balcani, butoiul cu pulbere al Europei.

Victorie care ne-a adus necazuri? Pacea de la Bucureşti în 1913, în urma campaniei şi victoriei facile în Bulgaria. Atunci ne-am făcut dintr-un vecin un inamic şi am pavat drumul înfrângerii de la Turtucaia.

Ce masaj dăm acum, la împlinirea a o sută de ani? Sigur, e mai simplu să te faci că vezi numai luptele glorioase şi rezistenţa eroică. Dar să nu uităm că războiul a început în Balcani, butoiul cu pulbere al Europei. O zonă în care nici astăzi nu s-a pierdut mirosul de praf de puşcă şi nici complicaţiile geopolitice nu s-au atenuat. Dacă ne amintim numai recentele evoluţii de la Marea Neagră, povestea flotei şi răspunsul bulgarilor, lovitura de stat din Turcia şi apropierea în mare viteză a Turciei de Rusia, ne dăm seama cât de importante sunt momentele de comemorare a istorei comune şi ce înseamnă în ziua de azi diplomaţia publică şi proiectarea acţiunilor de tip soft power. Poate învăţăm şi noi de la ceilalţi, mai ales de la aliaţii noştri francezi, cum să ne raportăm la Marele Război de acum o sută de ani, pentru a da mesajele cuvenite, dacă nu pentru următorul secol, atunci măcar pentru următorii ani.