Iohannis: „reperul meu este litera şi mai ales spiritul Constituţiei”. În vorbe, în practică e mai greu...

Foarte bine, în teorie, dar practica ne omoară. Ca de obicei,  păcatul politicii româneşti a fost şi rămâne demagogia, vorbele fără acoperire în fapte. De acest păcat nu scapă nici preşedintele Klaus Iohannis. În ultima sa intervenţie au auzit aceleaşi vorbe meşteşugite, dar răsuflate, cum cel mai adesea auzim din gura politicienilor noştri.

Iată ce spune Constituţia la art.80

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.  

Adică, şi la buna funcţionare a guvernului, a parlamentului şi a multor altor instituţii fundamentale ale statului.

Şi ce face Klaus Iohannis pentru a-şi îndeplini această importantă misiune?

„Pur şi simplu nu promulg legi care nu respectă principii constituţionale sau obligaţii ale statului român.”

Puţin, dle Iohannis. Foarte puţin.

Nu cred că sarcinile şi prerogativele preşedintelui României constau doar în a nu promulga legi. Şi vizite în străinătate despre care nu ştim şi nu înţelegem mare lucru.

Preşedintele Iohannis s-a declarat nemulţumit că Parlamentul blochează activitatea justiţiei, în ce-i priveşte pe parlamentari. Dar a semnat fără nici o obiecţie, fără vreo atenţionare, numirea dlui Teodorovici în noua funcţie de ministru al Finanţelor Publice, deşi votase împotriva justiţiei în cazul Sova.

Preşedintele Iohannis are o nemulţumire că n-a fost consultat în privinţa Codului Fiscal.

N-a fost consultat în multe alte acţiuni guvernamentale, dar e normal să fie aşa, dacă şi-a declarat neamestecul în treburile altor instituţii.

Când e bine, când e consultat sau când e ignorat? Nu se ştie.

Mai spune dl Iohannis:

„Am spus că voi fi un preşedinte mediator şi integrator. După ani de zile de conflict permanent, am aşezat la masa dialogului partidele politice, reprezentanţi ai instituţiilor, societatea civilă, pe diferite teme”.

N-am observat ca preşedintele Iohannis să fi mediat sau integrat ceva. Sau poate n-am aflat noi, muritorii de rând.

Unde este medierea pentru votul în diaspora, pentru regionalizare, pentru modificarea Constituţiei, absorbţia fondurilor europene, pentru creşterea eficienţei Guvernului, pe care o reclamă că nu există? Multe alte probleme importante pentru viaţa românilor, de care un preşedinte nu se poate deroba, pur şi simplu, penru că nu vrea să se „bage” în activitatea altor instituţii.

Justificarea nu este constituţională, Constituţia tocmai asta îi cere, să vegheze (şi să intervină) în bună funcţionare a instituţiilor statului. La ce bun să vegeheze, dacă nu şi intervine? Să aibă ce povesti în memorii?

Aşa, cu lozinci şi limbaj de lemn, pot fi aburiţi mulţi români. Dar nu toţi.

Klaus Iohannis n-a enumerat situaţii concrete în care a mediat şi integrat. Nici n-avea ce să enumere.

Care dialog? Că în afară de acordul pe finanţarea armatei n-am văzut nici un dialog, nici o consultare, nici pe educaţie, sănătate, justiţie, etc.

Poate e prea devreme, n-a fost timpul necesar. Să-i acordăm preşedintelui această prezumţie de bune intenţii.

Mai zice dl Iohannis: „Cu siguranţă, în următoarele luni voi face o propunere pentru SIE”.

Următoarele câte luni? Se poate înţelege orice, un exemplu de lipsa preciziei nemţeşti pe care o tot clamează.

Dar nici în planurile de viitor nu găsim mare lucru. Doar strategia de securitate naţională, care există deja. Dar nu e bună, că vine de la fostul preşedinte.

Repetăm istoria meşterului Manole de la educaţie. Fiecare nou ministru a demolat ce-au făcut predecesorii şi a preluat construcţia de la zero. Foştii erau proşti şi nepricepuţi, el era deştept şi Făt Frumos.

Klaus Iohannis reia de la zero tot ce s-a construit (Punct, şi de la capăt), astfel ca la final de mandat suntem tot acolo unde eram.

Tot e bine că ne mai aduce aminte, din când în când, că există.

Pentru mulţi dintre noi, preşedintele Iohannis intrase în uitare. Ne şi întrebam dacă avem preşedinte.

Următorul moment în care ne va reaminti că există, va fi la 1000 de zile de mandat?

”