Iohannis, PSD şi Opoziţia

Preşedintele Iohannis va inaugura mâine un teren de golf şi un resort turistic lângă Alba Iulia. Ca un pasionat şi practicant de câţiva ani buni al acestui sport, nu pot decât să mă bucur. Şi nu pot decât să urez mult succes Transavia, societatea comercială care a creat resortul respectiv, în recuperarea investiţiei.

Cu această inaugurare, numărul terenurilor de golf în Transilvania a crescut, la cunoştinţa mea fiind cel de la Pianu de Jos (Alba), creat de marele şi regretatul Paul Tomiţă, omul care a adus golful în Regatul României, pe vremea când domnii erau domni, omul care i-a pus crosa de golf în mâini Regelui Mihai pe terenul Clubului Diplomatic, înfiinţat la iniţiativa Reginei Maria, terenul de lângă Cluj şi cel de lângă Timişoara. M-ar bucura să fie şi altele, după cum m-ar bucura ca terenurile de golf să treacă şi Carpaţii spre Vechiul Regat, eventual pe autostrăzile Sibiu-Piteşti şi Târgu Mureş-Iaşi.

Gestul elegant şi de normalitate al Preşedintelui contrastează puternic cu anormalitatea politică pe care o trăim, starea internă precară a ţării şi norii cumulonimbus de pe cerul politicii mondiale. Numărul de circ cu ”alba-neagra” oferit de PSD în ultimele zile, nu i-a afectat cu nimic monopolul puterii politice în planul executiv. 

De aceea, m-ar bucura ca opoziţia să găsească puterea să se adune, să înceapă construcţia unui baraj mai solid şi să stăvilească viitura PSD, care a acoperit deja tot Parlamentul, a cotropit rând pe rând aproape toate instituţiile cheie ale statului şi ameninţă acum ce-a mai rămas nepesedizat, adică parchetele şi serviciile.

Numărul de circ cu ”alba-neagra” oferit de PSD în ultimele zile nu i-a afectat cu nimic monopolul puterii politice în planul executiv. 

Cum în interiorul PSD, urmaşul PCR, nu poate fi speranţă de creare in vitro a unui pol democratic care să balanseze feudalismul politic postcomunist (Tudose nu l-a învins pe Dragnea, doar i-a atras puţin atenţia şi a ieşit din postura de ghiocel tip Grindeanu, se va vorbi mai frumos acum cu el), rămâne doar calea clasic democratică de a construi rezistenţa în afara PSD. Această rezistenţă nu mai poate consta doar în declaraţii critice tăioase, mai mult sau mai puţin inspirate, făcute de opoziţie de la tribuna Parlamentului, care nu împiedică şenila PSD cu nimic şi nici nu creează puncte în sondaje, după cum o arată ultimele cifre. Nu e deajuns nici martelarea nemiloasă pe care Realitatea TV o aplică eroic şi salutar zi de zi vechililor şi arendaşilor de buget de stat teleormăneni care au Ţara la bunul plac. Şarjele curajoase ale presei scrise în apărarea Justiţiei nu vor avea, de asemenea, efect, cât timp conflictul inter-instituţional din Justiţie continuă nemediat, fără ca toate părţile să-şi asume propriile derapaje şi să convină, cu bună credinţă, la prevenirea lor în viitor.

Această rezistenţă nu mai poate consta doar în declaraţii critice tăioase, mai mult sau mai puţin inspirate, făcute de opoziţie de la tribuna Parlamentului, care nu împiedică şenila PSD cu nimic şi nici nu creează puncte în sondaje.

E nevoie de o altă paradigmă! Cred că după pacea Dragnea-Tudose, opoziţia (mă gândesc la toată lumea care respinge interesele, obiectivele, modelul social şi acţiunea politică promovate de PSD-ul de ieri şi de azi, indiferent dacă e sau nu angajată politic) trebuie să accepte un adevăr: simpla retorică nu va opri PSD! Şi nu putem aştepta până când Iohannis va mai învinge odată candidatul PSD, în speranţa că post-alegeri prezidenţiale 2019 se va produce o minune şi puterea politică şi electorală a PSD se va evapora.

Suntem într-o situaţie asemănătoare celei din 1990-1996, când gigantul FSN, devenit FDSN-PSDR, astăzi PSD, avea în faţă o opoziţie firavă.

Până atunci s-ar putea să plătim costuri imense ca naţiune: lipsa de speranţă s-a răspândit peste tânăra generaţie care emigrează în masă, economia se degradează, cheltuielile de apărare nu pot fi susţinute, autostrăzile întârzie să apară, devenim treptat un partener fragil pentru SUA, poate chiar o vulnerabilitate, dacă lucrurile continuă implacabil în aceeaşi direcţie. Un alt adevăr pe care trebuie să-l înţeleagă opoziţia este că soluţia trebuie construită, durează şi cere un efort migălos de diplomaţie politică de culise. Amendamentele la legile pesediste nu le vor opri, moţiunile simple, declaraţiile şi interpelările nu clintesc un fir din mustaţa Vechilului-şef; desigur, sunt instrumente utile şi necesare, e lăudabil efortul celor care le susţin şi trebuie continuate, dar sunt insuficiente.

Suntem într-o situaţie asemănătoare celei din 1990-1996, când gigantul FSN, devenit FDSN-PSDR, astăzi PSD, avea în faţă o opoziţie firavă. Succesul democratic din 1996 a venit după un efort migălos de construcţie. Faptul că nu există azi în opoziţie un Corneliu Coposu, nu trebuie să fie un motiv de a abandona înainte de a începe. Conducerile partidelor din opoziţie trebuie să înceapă urgent un dialog pentru unirea eforturilor de opoziţie şi recuperarea UDMR.

Succesul democratic din 1996 a venit după un efort migălos de construcţie. Faptul că nu există astăzi în opoziţie un Corneliu Coposu, nu trebuie să fie un motiv de a abandona înainte de a începe.

Care ar fi rezultatul? Desigur, procentele nu pot fi schimbate în Parlament până la alegeri. Dar publicul va vedea o coerenţa şi forţă discursivă care acum lipsesc, ceea ce ar putea antrena nehotărâţii spre tabăra opoziţiei şi va conta salutar la alegerile din 2020. Acest efort de ridicare a opoziţiei ar putea fi sprijinit şi de Preşedinte. Există căi şi instrumente publice care permit acest lucru fără încălcarea echidistanţei impuse de Constituţie.

Avem în faţă un meci de golf pe teren accidentat. Pe un astfel de teren trebuie să joci prudent şi migălos, adunând puncte cu răbdare. Diferenţa dintre un singur ”par” şi un singur ”bogey” stabileşte uneori câştigătorul în golf şi este dată aparent de o singură lovitură greşită, în fapt e stabilită înainte ca meciul să înceapă, în funcţie de strategia aleasă pentru terenul de joc. Desigur, măiestria are rolul său esenţial. Practicanţii golfului îmi vor da dreptate. 

Articol apărut şi pe www.predoiu.ro