Din acel moment, istoria ţării a fost iarăşi falsificată, instrumentalizată şi astfel s-a ajuns la scenele groteşti din spectacolele de sunet şi lumină în care marii domnitori şi voievozi, de la Alexandru cel Bun la Constantin Brâncoveanu, de la Mircea cel Bătrân, rebotezat cel Mare, la Alexandru Ioan Cuza, de la Ştefan cel Mare la Mihai Viteazul, erau puşi să îl salute şi să apară încântaţi, mândri chiar că au fost urmaţi în fruntea ţării de analfabetul scorniceştean.

Din păcate, confiscarea istoriei ţării în scop politic nu s-încheiat, aşa cum ar fi fost firesc, pe 22 decembrie 1989. Ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, atunci când premierul fesenist din acea vreme, dl. Petre Roman, a încurajat vizibil, neruşinat şi iresponsabil huiduielile la adresa marelui lider ţărănist Corneliu Coposu, spre marea încântare a bolşevicului Ion Iliescu a reprezentat doar primul semn pentru tot ceea ce avea să se întâmple cu ocazia oricărui 24 Ianuarie sau 1 Decembrie în următorii 29-30 de ani.

Vinerea trecută, atât preşedintele Klaus Iohannis cât şi premierul Ludovic Orban s-au dus la Iaşi în primul rând cu scopuri politice şi electorale. Omagierea Primei Uniri fără de care cea de la 1 Decembrie ar fi fost imposibilă era prevăzută a fi doar ca o acţiune secundară,  Şi preşedintele, şi prim-ministrul plănuiau să profite de ocazie, de lumea adunată acolo şi astfel să îşi promoveze planurile privind alegerile anticipate şi dorinţa de a mai da o smetie PSD care şi aşa e groggy. Numai că, ce să vezi?, ambii au avut parte de huiduieli aşa că şi-au schimbat instantaneu discursurile şi au promis grăbirea procedurilor prin care se va trece la construirea mult promisei sau promiselor autostrăzi. Dacă dl. Klaus Iohannis a avut înţelepciunea de a preciza că huiduielile nu l-au supărat, dl. Ludovic Orban a comis greşeala de a spune că ele veneau din partea a două-trei grupuri pe care simţul lui detectivistic imbatabil le-a identificat fără probleme. Dl. Orban a vorbit caraghios şi iresponsabil chiar despre prezenţa unor „galerii de fotbal”, semn grav că premierului nu i-au trebuit decât trei luni petrecute la Palatul Victoria pentru a da îngrijorătoare semne de pierdere a lucidităţii. Desigur, PSD nu avea cum să nu profite de tot ceea ce s-a întâmplat  şi imediat şi-a pus vorbeţii să brodeze prin talk-show-uri verzi şi uscate despre pretinsa semnificaţie politică a celor întâmplate.

Nu. Să fim bine înţeleşi. Huiduielile de care au avut parte preşedintele şi premierul nu au fost rezultatul nici unei comenzi politice a PSD. PSD poate că încă stă relativ bine din punct de vedere electoral în Moldova ( a avut grijă el însuşi de asta timp de 30 de ani, fiind fidel proiectului său anti-naţional  de a menţine în înapoiere economică respectiva provincie istorică), dar locuitorii Iaşiului s-au dezvrăjit. Au dovedit-o ultimele rânduri de alegeri. Numai că dezvrăjirea aceasta nu este unidirecţională. Ieşenii, ca şi ceilalţi locuitori ai ţării, vor fapte nu vorbe, acţiuni concrete şi nu tejghetăreală politică. Li s-a urât de vorbe, de discursuri împleticite, puse pe hârtie de consilieri slabi, angajaţi în aparatul prezidenţial şi guvernamental pe pile.  Nu mai semnează nimănui la infinit cecuri în alb. Or, din păcate din 4 noiembrie 2019 încoace guvernarea PNL nu face decât să se piardă în vorbe şi lamentaţii, fără să facă nimic concret, spunând că se va putea apuca cu adevărat de treabă doar când va avea majoritate în Parlament. Pot însă dl. Orban, doamna Turcan,  specializată în anunţarea de avalanşe de ordonanţe de urgenţă şi taifunuri de asumări ale răspunderii guvernului, sau dl. Rareş Bogdan care pesemne pregăteşte un doctorat în redactări de ultimatumuri - dl. Bogdan e mai tare chiar decât chinezii care deveniseră de râsul lumii când lansau al nu ştiu câtelea ultim avertisment-să numească un singur proiect concret propus de PNL căruia să i se fi opus în Parlament PSD care astăzi arată mai rău decât o gloabă? Nu prea. 

Aşa că, decât să îşi ocupe toate cele 24 de ore ale zilei cu vorbe, intrigi, aranjamente politice şi discursuri marţiale, atât preşedintele Iohnnis cât şi dl. Orban şi guvernul domniei-sale ar face mult mai bine să se apuce serios de treabă.

Huiduielile de vinerea trecută au avut semnificaţia unui duş rece. Sper ca el să îi fi trezit pe decidenţii noştri politici la realitate.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro