Iohannis nu trebuie să doarmă pe o ureche mizând pe mobilizarea automată a electoratului de dreapta în jurul său

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Primul tur al alegerilor a adus o diferenţă de 10 procente între Ponta şi Iohannis. Bătălia se dă între votanţii din judeţele sărace, adică cu mai mulţi asistaţii sociali, şi judeţele cu mai mult spirit antreprenorial. Pentru mobilizarea celor care preferă să muncească decât să aştepte pomana guvernanţilor, Iohannis trebuie să fie mai convingător.

Diferenţa este prea mare pentru a fi suficientă redistribuirea electoratului între votanţii de stânga şi cei de dreapta, care au participat la primul tur şi despre care se poate presupune că vor veni şi pe 16 noiembrie. Căpuşele pe electoratul de dreapta – Tăriceanu, Udrea şi Macovei – au luat suficient de mult încât să creeze probleme în orice formulă de estimare a rezultatelor în cel de-al doilea tur de scrutin.

Tăriceanu a mai trădat poporul român o dată, în 2008, înainte de criză, când declara public, foarte convingător, că România nu va fi atinsă de criza economică mondială. În loc să avertizeze populaţia despre riscuri, aşa cum au făcut liderii polonezi, de exemplu, a încurajat creditarea înainte de criză, deşi la nivelul lui de analiză şi informare ştia că transformă astfel în sclavi sute de mii de români. Oare câţi datornici l-au votat pe Tăriceanu şi au uitat că el poartă o imensă vină pentru sărăcia românilor? Toată lumea aruncă cu pietre în Boc, dar uită greşelile lui Tăriceanu.

Tăriceanu va trăda încă o dată poporul român, prin susţinerea totală a lui Ponta. Antipatia faţă de Băsescu l-a orbit, iar ahtierea sa după funcţii înalte este prea mare ca să poată gândi raţional şi liberal. Din păcate a rămas liberal doar cu numele, la fel ca cei mai mulţi politicieni liberali. Se răsucesc în mormânt toţi Brătienii din cauza trădării principiilor liberale de către Tăriceanu. Sper ca cel puţin o parte din votanţii lui Tăriceanu să nu îl urmeze, să rămână fideli valorilor liberale şi să îl susţină pe Iohannis.

Elena Udrea este un experiment eşuat în politica românească. E greu de spus câţi, dintre cei care au votat-o, au susţinut-o fiindcă îl reprezenta pe Traian Băsescu şi câţi sunt cei care chiar credeau în ea, ca politician. Eşecul ei pune sub semnul întrebării viabilitatea noului partid, PMP, care a pornit cu dreptul prin cei care l-au iniţiat, dar s-a împiedicat prea repede din cauza metehnelor importate din vechea politică românească. Sper că electoratul Elenei Udrea îl va susţine pe Iohannis. Dar fără să fie nevoie să intervină preşedintele Băsescu, care, dacă îşi va declara susţinerea sa pentru Iohannis, va face mai mult rău.

Monica Macovei are prea multe intenţii bune pentru o societate românească prea bolnavă. Ea apare ca o sperietoare pentru toţi cei care au furat sau au abuzat de funcţiile deţinute. Îi va fi imposibil vreodată să câştige alegerile prezidenţiale cu un asemenea discurs radical. Mai întâi trebuie să ai puterea de decizie, apoi anunţi şi pui în aplicare un asemenea program politic. Românii sunt prea bolnavi ca să mai creadă în succesul unei intervenţii chirurgicale radicale în viaţa politică românească. Dar, ceea ce a început, trebuie continuat printr-o campanie activă, susţinută şi permanentă în societatea civilă. Spectrul tragerii la răspundere penală pentru funcţionarii mici şi mari trebuie să fie mereu aproape prin activismul societăţii civile. Votanţii Monicăi Macovei se vor îndrepta, sper, către Iohannis, care, cu figura lui de neamţ, mai poate da speranţe celor care doresc reformarea vieţii politice din România.

Domnule Iohannis, în cel de-al doilea scrutin 1+1 nu fac 2!

Probabil că în aceste clipe încă se mai adună procente şi se fac calcule ale probabilităţilor de către echipele de campanie. Sunt prea multe necunoscute în această ecuaţie, aşa că orice calcul matematic riscă să fie eronat. Chiar dacă la procentele lui Iohannis se adaugă voturile Monicăi Macovei, ale Elenei Udrea şi parţial dintre cele ale lui Tăriceanu, tot nu este suficient.

Nici voturile ungurilor nu ajung să contrabalanseze voturile lui Ponta. Ungurii îl vor vota pe Iohannis măcar din simpatie pentru un minoritar. Indiferent de promisiunile făcute de Ponta UDMR-ului pentru autonomie (a se vedea declaraţiile surprinzător de împăciuitoare ale lui Ponta pe acest subiect), ungurii se vor simţi reprezentaţi prin Iohannis. El trebuie să fie suficient de abil şi ferm pe chestiunea autonomiei, pentru că altfel riscă să îşi îndepărteze o parte a electoratului român.

Iohannis trebuie să mobilizeze acel electorat de dreapta încă nehotărât, care încă nu este convins că trebuie să meargă la vot, care poate este prea comod sau care încă nu realizează pericolul victoriei lui Ponta în alegeri.

Dacă echipa lui Iohannis se mulţumeşte cu socotirea procentelor estimate de la ceilalţi candidaţi de dreapta, poate să plece de pe acum în vacanţă, pentru că susţine o cauză deja pierdută, pentru care nu mai luptă.

În aceste două săptămâni aşteptăm un Iohannis mai convingător, mai hotărât, cu un discurs clar despre proiectul său de preşedinte al tuturor românilor. Prea des i se reproşează tactica mutului, pe care a adoptat-o în campanie. Românii sunt un popor cu puternice influenţe mediteraneene, adică mai coleric, care reacţionează la impulsuri. Românii vor să vadă că preşedintele lor ştie să vorbească, nu are prune în gură. Nu e suficient doar sloganul ”România lucrului bine făcut” pentru că mobilizează prea puţin.

Trebuie să explice că va fi un preşedinte al tuturor românilor şi îi va reprezenta şi pe cei fără posibilităţi, nu doar pe cei cu spirit antreprenorial. Că va fi preşedinte şi la Vaslui, Suceava sau Gorj, adică peste judeţele sărace. Să înţeleagă asistaţii sociali că pentru a avea ajutoare de la stat trebuie să meargă economia bine, ca statul să aibă de unde percepe impozite. Iar neamţul poate fi o garanţie a investiţiilor străine, pe când Ponta doar o sperietoare.

Îl aşteptăm pe Iohannis să iasă la TV, pe internet, în stradă şi să spună mai hotărât ce vrea să facă el ca preşedinte, cum vrea el să fie preşedinte al tuturor românilor şi de ce este el cea mai bună alegere. Nu are voie doar să facă socoteli matematice şi să se culce pe o ureche, fără să lupte până la victorie.

De data asta, neamţul trebuie să înveţe de la ruşi: „Înainte până la victoria finală!”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite