Iar noi, ca ţara denumită România, membră în grupul select al NATO şi UE, avem larg deschisă în faţă posibilitatea de a fi pomeniţi nu într-o singură istorie, ci chiar în două, legaţi de un eveniment în sine lipsit de importanţă la scara Europei şi construcţiilor sale, dar care, plasat în contextul necesar, poate să fie ceva care să le afecteze afecteze în profunzime.

Evenimentul îl constituie plângerea formulată de ziaristul Răzvan Savaliuc de la Lumea Justiţiei împotriva lui Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, Vera Jurova, Comisar european pe justiţie, Angela Cristea, şef al Reprezentanţei Comisiei Europene în România, dar şi împotriva „făptuitorilor din echipa de redactare a Raportului MCV, ce urmează a fi identificaţi, întrucât Raportul MCV nu este semnat, participanţii urmând a fi stabiliţi de organul de cercetare penală“ şi a procurorului general al României, Augustin Lazăr.  

Plângerea respectivă este acum înregistrată la Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie şi se referă la „fapte de constituire de grup infracţional organizat, abuz în serviciu, fals intelectual, comunicare de informaţii false, toate în legătură cu falsificarea Raportului MCV... Faptele au fost săvârşite prin adoptarea «Raportului Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi de Verificare» (Raportul MCV) din 13.11.2018 cu încălcarea atribuţiilor de serviciu prescrise de Tratatul Uniunii Europene (TUE) şi legislaţia în materie, prin falsificarea realităţilor privind domeniul justiţiei în România, prin comunicarea de informaţii false privind statul român şi prin iniţierea, constituirea, aderarea şi sprijinirea, sub orice formă, a unui grup infracţional organizat. Acţiunile făptuitorilor sunt asociate gravelor acţiuni de poliţie politică realizate de instituţiile de represiune ale statului cu încălcarea Constituţiei şi ordinii de drept – descrise in Denunţ - fiind aduse grave vătămări intereselor statului român şi fiind pusă în pericol securitatea naţională“.

Nu am, nici pe departe, pregătirea în domeniu a colegului Savaliuc, aşa că nu pot emite pretenţia unui comentariu autorizat pe textul Denunţului pe care-l puteţi accesa integral aici. În consecinţă, să trecem la prezentarea celor două zone în care, în opinia mea, acest text poate fi plasat ca detonator al unor zone extrem de sensibile.

În primul rând, acuzaţiile respective – extrem de grave şi fără precedent (prin numărul şi calitatea persoanelor implicate) în istoria instituţiilor europene – vin în momentul cel mai sensibil al vieţii politice din Europa, adică – poate absolut întâmplător – coincid cu declanşarea campaniei pentru alegerile europarlamentare. De adăugat, fapt foarte interesant, că totul pleacă din România, adică tocmai din ţara care asigură preşedinţia rotativă a Consiliului UE. Este posibil ca această detonare de scandal să fie, fără ca cineva să-şi dorească asta, exact imaginea de care vom fi legaţi în istoria instituţiilor, pe nedrept lăsând în umbră sau chiar făcând uitate realizările reale ale României în această perioadă.

De ce? Răspunsul este extrem de simplu: printre cei acuzaţi de fapte gravissime se află prim vicepreşedintele Comisiei Europene şi un comisar european, alături de ambasadorul Comisiei într-un Stat Membru. E atât de serioasă problema încât este previzibilă declanşarea unor proceduri de urgenţă la nivelul de vârf al instituţiilor comunitare, Comisie, Parlament şi Consiliu şi, eventual, cu implicarea unor organisme speciale de anchetă. Posibil, căci dincolo de cei acuzaţi direct, tot ceea ce se spune în textul Denunţului poate şi cu siguranţă va fi intens folosit ca armă politică cu efecte prezumabil devastatoare, iar organizatorii atacului vor fi toţi cei care, într-un fel sau altul, vor deschide platformele politice populiste, euro-sceptice şi chiar anti-europene. Şi chiar nu ştiu cât de pregătită ar fi România să încaseze ricoşeul îndepărtat al acestor lovituri.

Al doilea sector în care cu certitudine deja s-a înregistrat un şoc puternic este relaţia dintre socialiştii europeni şi PSD. Denunţul din România vine să marcheze, absolut deloc glorios, începerea Congresului de la Madrid al Partidului Socialist European (22-23 februarie), ocazie cu care Franz Timmermans, proaspăt denunţat în România pentru constituire de grup infracţional organizat, va prezenta Manifestul politic al socialiştilor europeni, documentul programatic cu care intră ei în alegerile europene. Iar Franz Timmermans, acuzat în România „fapte de constituire de grup infracţional organizat, abuz în serviciu, fals intelectual, comunicare de informaţii false, toate în legătură cu falsificarea Raportului MCV“ este şi Candidatul Comun al Socialiştilor European în cursa pentru dobândirea funcţiei de Preşedinte al Comisiei Europene (în principiu, nu-i aşa, susţinut frenetic şi de PSD chiar dacă, La Congresul de la Lisabona, preferinţele sale iniţiale mergeau spre contracandidatul lui Timmermans).

Nu ştiu care ar fi fost efectele directe şi mai ales cele adiacente în planuri multiple ale acestui Denunţ dacă el ar fi fost formulat în alt moment al vieţii politice şi aşa agitate din Europa. Acum însă, realizaţi uşor consecinţele posibile. Este pusă pe piaţă, provenind din România, un act cu valoare juridică dar şi o armă politică foarte eficientă chiar şi dacă cele menţionate de colegul Savaliuc nu vor fi avalizate, sau doar parţial, de justiţia română. Procesul acela este lung, dificil, presupune proceduri fastidioase şi, în orice caz, intrarea în joc a unor servicii juridice multiple, naţionale şi la nivelul Comisiei. Valoarea politică ba loviturii de acum este importantă deoarece răspunde uneia dintre temele de atac tradiţionale împotriva structurilor europene, acuzate de corupţie, părtinire, formare de cartele de vot etc.

Oricum vor evolua lucrurile, cert este că vom fi ţinuţi mine. Vrem sau nu, ne place sau nu să recunoaştem acest lucru, Denunţul de acum nu mai aparţine unei persoane anume, el vine din România şi, ca atare, este asimilat cu România. E drept sau nu, asta e o altă problemă, dar aşa se petrec lucrurile în jocurile de la Bruxelles. Gândiţi-vă însă ce e azi la Comisie şi ce mesaje de solidaritate se trimit acum către Timmermans şi Jurova, inclusiv de la marii lor adversari politici. Şi cred că este foarte uşor de realizat şi modul în care socialiştii europeni vor primi mesajul sosit pe neaşteptate din România prietenilor şi aliaţilor lor socialişti. mesaj care s-ar putea să-i scoată provizoriu din joc în competiţia cu cei din PPE.

Mai există însă o posibilitate: obişnuiţi să ignore ce vine ca scandal din România în ultimii doi ani, responsabilii europeni să ridice din umeri şi să decidă că nici acum nu e cazul să reacţioneze sau să obosească cu o replică, lăsând ca totul să fie rezolvat la nivelul serviciilor juridice competente. Ar fi mai bine? Nu ştiu dacă să aud din nou replica „asta e, iar ies românii cu un nou scandal, să vedem cu ce mai vin şi mâine“, atât de des folosit pe culoarele de la Bruxelles, este exact ce ar trebui să ne dorim ca imagine naţională.

Dacă sursele mele sunt corecte, e posibil ca răspunsul de la Bruxelles va fi „să avem încredere în capacitatea justiţiei române de a-şi face competent datoria“. Şi, în definitiv, este o plângere competent redactată de un cetăţean român (probă că a fost considerată admisibilă) şi acolo începe şi o soluţie credibilă şi profesionist argumentată în termenii legislaţiei europene. Ce-o fi după aia, vom trăi şi vom vedea, nu-i aşa?