INTERVIU Siegfried Mureşan, despre criza politică din Italia: Berlusconi şi Renzi să se aşeze la masă şi să spună că vor să dea ţării un guvern pro-european

Europarlamentarul român Siegfried Mureşan, purtătorul de cuvânt al Partidului Popular European (PPE), a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul“, ce opţiuni au liderii politici italieni pentru a depăşi blocajul generat, în mod paradoxal, de alegerile parlamentare. Ce rol mai joacă Silvio Berlusconi? Cât de iminent e pericolul ca un partid populist şi unul extremist să formeze o coaliţie majoritară la Roma?

Alegerile parlamentare din Italia au fost câştigate, cu un procent de 37%, de o coaliţie de dreapta, formată din patru partide, strânsă în jurul fostului premier Silvio Berlusconi. Problema e că, separat, partidul condus de Berlusconi, „Forza Italia“, a obţinut un număr mai mic de voturi decât „Liga“, partid anti-european, condus de Matteo Salvini, care acum se visează premier. Cu ce voturi? Singura variantă, care ar aduce o majoritate la limită, ar fi ca Silvio Berlusconi, Matteo Renzi şi Matteo Salvini să se unească, deşi ideile politice îi despart total. Ar însemna ca stânga, dreapta şi extrema dreaptă să formeze un Guvern, cu încă o condiţe: Berlusconi şi Renzi să-l accepte pe Salvini ca premier. Aproape imposibil.

Formaţiunea populistă „Mişcarea 5 Stele“ a adunat 32%, cel mai mare număr de voturi pe care le-a primit un partid, nu o coaliţie. În campanie, liderii partidului au spus că nu se vor alia cu niciun alt partid pentru a forma Guvernul, însă, după alegeri, s-au răzgândit şi vor la putere. Cu cine?  Partidul lui Berlusconi refuză o alianţă, partidul lui Renzi, de asemenea. Extrema dreaptă (Salvini)? Ar însemna ca Italia să aibă un guvern format dintr-un partid populist şi unul extremist.

Partidul Democrat, de stânga, condus de fostul premier Matteo Renzi a scos mai puţin de 19%, o înfrângere usturătoare, dar care îi poate duce totuşi, printr-o conjunctură, la guvernare.

Pornind de la aceste premise încâlcite, am discutat cu Siegfried Mureşan, purtătorul de cuvânt al PPE, familie politică din care face parte şi partidul lui Berlusconi, despre viitorul Italiei, „o ţara care a învăţat să funcţioneze în ciuda  instabilităţii politice din ultimii 70 de ani“, după cum spune eurodeputatul român.

Adevărul: Ce înseamnă pentru Bruxllles, pentru viitorul UE, rezultatul alegerilor din Italia, o ţară unde lucrează sute de mii de români. Italia a ajuns din nou într-o fundătură politică.
Siegfried Mureşan: În ultimii ani, am văzut partide populiste, de extremă stângă şi de extremă dreaptă, care de multe ori se aseamănă, se ating, au câştigat susţinerea în foarte multe state ale UE, dar aşa cum au câştigat-o, aşa au şi pierdut-o la următoarele alegeri, oamenii văzând că aceste partide populiste, extremiste, nu au soluţii.

În ce ţări au pierdut populiştii?
Au câştigat în Finlanda în primăvara anului 2014, au intrat la guvernare ca partid-junior, într-o coaliţie cu un partid de centru-dreapta, membru al PPE, şi cu un partid liberal. După un an de guvernare au scăzut de la 14%  la 8%, o scădere foarte mare pentru Finlanda, unde variaţiile sunt foarte mici de la un ciclu electoral la altul. În Grecia, partidul de extremă stângă condus de Tsipras a câştigat alegerile, dar acum este cotat la 15%, în urma partidului pro-european, de dreapta. În Franţa, Marine Le Pen nu a reuşit să obţină decât o treime din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, nu a votat-o decât electoratul ei dur. Peste tot a existat o creştere şi imediat o descreştere. Aceste partide operează cu temerile oamenilor, le alimentează, prezintă pseudo-soluţii simple care sună bine, dar care nu funcţionează în realitate.

Ce se întâmplă în Italia?
În Italia populismul a fost în creşetere şi acum s-a atins punctul culminant, iar rezultatul este îngrijorător. Sunt două partide populiste acolo. „Mişcarea 5 Stele“, care a ieşit pe locul doi, după alianţa de centru-dreapta. În cadrul acestei alianţe de centru-dreapta, din care face parte şi „Forza Italia“, partidul lui Berlusconi, mai e şi un partid de extremă dreaptă, naţionalist, numit „Liga“. Mai demult se numea Liga Nordului, când milita pentru autonomia şi desprinderea Nordului Italiei de restul ţării. Pe scurt, aceste două partide populiste -  5 Stele şi Liga - au obţinut aproape 50% din voturile oamenilor. Sunt sigur că la următoarele alegeri vor obţine mai puţin, dar, deocamdată, este un rezultat îngrijorător: două partide populiste sunt aproape să facă majoritatea.

Dar e posibil să se alieze?
În campania electorală, au spus că nu vor face o alianţă, tocmai de aceea cred că este obligaţia partidelor responsabile, de centru-stânga, de centru-dreapta, să dovedească faptul că pot forma un Guvern. Cele două partide populiste au promis că nu vor guverna împreună, iar o promisiune trebuie respectată indiferent de condiţii.

Dar asta ar înseman să-i vedem la aceeaşi masă pe Renzi şi pe Berlusconi, stânga şi dreapta.
Partidul Forza Italia, membru PPE, condus de Silvio Berlusconi, împreună cu partidul democrat condus de fostul premier Matteo Renzi trebuie să se aşeze la aceeaşi masă şi să spună că vor să dea ţării un guvern pro-european.

Numai că nici aşa n-ar avea majoritatea, abia trec de 35% împreună.
Nu ar avea majoritate în momentul de faţă, dar e important să stabilească principiile unei potenţiale guvernări, după aceea să caute aliaţi în rândul partidelor mai mici, sau o eventuală susţinere parlamentară pentru un guvern minoritar, dar cu garanţii din partea partidelor de opoziţie că nu vor răsturna noul Guvern.

Ce urmează?
Preşedintele Italiei are prerogative largi în desemnarea noului premier în momentul în care un partid va arăta că are o perspectivă de a forma o majoritate. Trebuie să fim corecţi: Italia nu s-a remarcat prin stabilitate parlamentară în ultimii 70 de ani. De la ultimele alegeri, Italia a avut trei premieri: Enrico Letta, aflat în Partidul Democrat, de centru-stânga,  dar care în tinereţe a fost în familia politică de centru-dreapta; Mateo Renzi, preşedintele Partidului Democrat, prietenul lui Victor Ponta, care a demisionat după trei ani de zile ca urmare a înfrângerii de la referendumul pentru modificarea legislaţiei electorale; Paolo Gentiloni, actualul premier, tot din partea democraţilor  (socialiştilor). În legislatura anterioară au fost doi premieri: Silvio Berlusconi şi tehnocratul Mario Monti. Singurul premier care a reuşit să guverneze o legislatură întreagă a fost Silvio Berlusconi în urmă cu 15 ani. Instabilitatea guvernamentală este la ordinea zilei în Italia, ţara a învăţat să funcţioneze în ciuda acestei instabilităţi. Rezultatul alegerilor este dificil, dar suntem în termenii unei stabilităţi politice cum a mai fost văzută în Italia.

Se poate ajunge la alegeri anticipate?
Nu cred că se va ajunge la anticipate. Nu are niciun sens. Dacă se organizează din nou alegeri, rezultatul va fi acelaşi, oamenii au votat emoţional, nu raţional. Oamenilor nu li se pare acum că au făcut o greşeală majoră, nu există o stare de şoc în Italia, aşa cum a apărut în Marea Britanei după referendumul pentru Brexit. Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, va alege fie să solicite actualului Guvern condus de Gentiloni să rămână în funcţie pe o durată limitată, fie va căuta să încredinţeze mandatul unui alt premier pro-european, care poate încropi o majoritate în jurul partidului de dreapta (Berlusconi) şi a Partidului Democrat (Renzi), principalele partide pro-europene.

Care din cele două partide populiste, „Liga“ şi „5 Stele“, ar fi totuşi un compromis rezonabil pentru a pune umărul la formarea unei majorităţi?
„Liga“ a fost parte a coaliţiei de centru-dreapta, dar oamenii au putut vota, în cadrul coaliţiei, fie „Liga“, fie „Forza Italia“. Silvio Berlusconi a avut în trecut un parteneriat cu „Liga“. Mereu când Berlusconi s-a aflat la guvernare a fost cu sprijinul parlamentar al „Ligii“, diferenţa acum e următoarea: „Liga“ e mai puternică. Iar liderul Ligii, Matteo Salvini, vrea să fie el premier. Liderul „Ligii“ spune că el este de facto liderul coaliţiie de centru-dreapta şi că momentan consideră că el poate fi premierul Italiei, deşi partidul său a ieşit pe locul trei în alegeri. La fel ca Tăriceanu în 2008, de pe locul trei el vrea să ajungă premier. Iar „Liga“ nu are cum să formeze o majoritate în Parlament, pentru că nici Berlusconi, nici Renzi nu-l vor vota vreodată, în timp ce „5 Stele“ e mai puternic decât Liga, deci n-ar avea de ce să voteze un premier dat de un partid mai mic. Îmbătat de rezultatul alegerilor, Salvini trebuie să revină cu picioarele pe pământ şi să se gândească dacă vrea să facă parte în termeni rezonabili dintr-un guvern de centru dreapta. Cheia ar fi la el, dar cererile lui sunt nerezonabile.