Să admitem şi că dl. Băsescu nu ştia că Direcţia a IV a de Contrainformaţii a Armatei era indubitabil parte a aceleiaşi Securităţi. Să mai admitem şi că acelaşi domn Traian Băsescu habar nu avea în anii tinereţii cu câtă prudenţa şi cu câte rezerve îi priveau ofiţerii din Armată pe aşa –zişii ceişti, adică securiştii care aveau misiunea să îi supravegheze, observe şi noteze toate mişcările.

Admit  toate acestea cu toate că eu, soldat neinstruit, adică cetăţean al României ba socialiste, ba capitaliste care nu am făcut nici măcar o zi de serviciu militar, ştiam în anii tinereţii mele toate acestea. Le ştiam de la cunoştinţe, din vorbă în vorbă şi de la Radio Europa Liberă. Însă spre deosebire de mine dl. Băsescu era, pesemne, mult mai puţin informat, mai nedornic să îşi piardă timpul cu ceea ce răspândeau zvonacii. Şi atât de ocupat şi preocupat de carieră, de muncă, de studiul individual încât nu dădea ascultare zvonurilor şi nici măcar nu asculta emisiunile calificate de regimul comunist drept mincinoase, duşmănoase şi anti-româneşti ale postului de radio finanţat de Congresul Statelor Unite. El se pregătea să ajungă comandant de navă şi, mai apoi, mare şef la Anvers, aceasta din urmă cu binecuvântarea PCR şi a Elenei Ceauşescu. Care se baza şi pe avizele favorabile ale mai sus-numiţilor ceişti.

Nu pot însă în ruptul capului admite că dl. Băsescu nu a aflat ce se ascundea în realitate sub indicativul CI şi în spatele Direcţiei a IV a în cei aproape 30 de ani câţi au trecut de la căderea comunismului. Comunism pe care dl. Băsescu l-a condamnat asumându-şi şi dând citire aşa-numitului Raport Tismăneanu. În al cărui cuprins se regăsesc destule date despre activităţile sus-menţionatei Direcţii. Nu pot nici înghiţi minciuna că dl. Băsescu nu ar fi ştiut ori nu şi-ar fi amintit că a fost legendat cu numele Petrov. Nu pot crede nici că insul care a avut două mandate de preşedinte al României nu cunoştea conţinutul, esenţa cuvântului turnător.

De cel puţin 4 ori dl. Băsescu a fost verificat de CNSAS. Când a devenit ministru, parlamentar,  primar general al Capitalei, preşedinte. De fiecare dată a semnat declaraţii pe proprie răspundere scriind cu mână proprie şi propriul lui stilou Mont Blanc că este la curent cu faptul că orice minciună se supune sancţiunii penale.

Admit explicaţia CNSAS că doar acum, mai exact în primăvară,  atunci când dl. Băsescu a fost reverificat fiindcă şi-a dorit candidatura pentru Parlamentul European, s-au descoperit în dosarele altor persoane notele date de Petrov. Nu pot însă în ruptul capului înţelege de ce în cei 30 de ani câţi au trecut de la căderea comunismului atât de însetatul de funcţii şi utilizatorul până la suprasaturaţie al unor cuvinte precum cinstit  şi cinste nu a mărturisit public accidentul din propria biografie. Chiar dacă l-a realizat doar după Decembrie 1989. Astfel, mărturisind şi făcându-şi mea culpa domnul Băsescu ar fi fost cinstit în primul rând cu sine însuşi. Dar şi cu simpatizanţii domniei-sale. Le-ar fi lasat acestora dreptul de a decide dacă îl mai aleg sau nu, cunoscându-i accidentul biografic. I-ar fi lăsat pe ei să hotărască dacă îl mai aleg fiind la curent cu detaliul că aspirantul la importante demnităţi şi funcţii are o tinichea de coadă. Cum nu avem  o lege a lustraţiei dacă alegătorii nu ar fi socotit tinicheaua respectivă din cale afară de zgomotoasă, dl. Băsescu ar fi putut să candideze, chiar să şi obţină funcţiile dorite.

După verdictul dat vineri, în primă instanţă, de Curtea de Apel, domnul Băsescu se află într-o situaţie legală mai mult decât delicată. Iar moral este un mincinos dovedit, un sperjur, un necinstit. Un ins care vreme de 30 de ani şi-a bătut joc de români şi de România. Aflată în faţa evidenţei că după o revoluţie sângeroasă a avut drept preşedinte un turnător. Un securist.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro