Ineficienţa cotelor în criza imigranţilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Votul României împotriva cotelor de imigranţi este unul justificat, atrăgând atenţia asupra abordării ineficiente a problemei. Prin această măsură, UE dă o soluţie pe temen foarte scurt, pentru că peste o săptămână va trebui să stabilească alte cote şi tot aşa, pentru că imigranţii tot vin. E ca şi cum speli rana fără a face nimic pentru a opri hemoragia.

Este vorba de imigranţi şi nu de refugiaţi, pentru că aceştia nu vin direct din Siria, ci din state în care este pace (mulţi nici nu sunt sirieni). Cum pleci dintr-un astfel de stat care te-a pus la adăpost de conflictul din zona de unde provii nu mai eşti refugiat, ci emigrant.

Am văzut în această perioadă diverse comparaţii ale actualului val de imigranţi cu alte evenimente din istoria omenirii. S-a început cu scenariul veterotestamentar al exodului, s-a continuat cu cel al refugiaţilor din cel de-Al Doilea Război Mondial şi s-a ajuns la cei ce au plecat (legal sau ilegal) din România pentru a cere azil politic în Occident. Or, toate momentele invocate nu se compară unele cu altele, pentru că s-au produs în contexte istorice diferite. Decontextualizarea este o abordare comodă, ce aşterne o culoare unică peste fenomene ce s-au produs în condiţii specifice. 

Nu poţi compara exodul evreilor din antichitate cu migraţia din societăţile moderne şi nici cu valul de refugiaţi din Al Doilea Război Mondial. În cel de-al doilea caz, întreaga Europă era zonă de conflict şi din acest motiv au parcurs refugiaţiii mii de kilometri. Actualii imigranţi nu pot fi comparaţi nici cu românii plecaţi în perioada comunistă, fiindcă românii căutau atunci să iasă din lagărul comunist; or, aceşti imigranţi nu fug de lumea islamică, ci chiar ţin să se manifeste ca în ţările de origine (dreptul lor!). Deci, puteau merge într-un stat islamic în care este pace, ceea ce mulţi  au şi făcut. De ce au părăsit statutul de refugiat pentru cel de emigrant? De asemenea, se puteau opri în Grecia unde este pace. Dar, plecând mai departe din primele state cu pace, nu mai sunt refugiaţi. În fine, aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, nici cu românii de după căderea comunismului nu pot fi comparaţi, pentru că românii au plecat cu intenţia declarată de a căuta slujbe, de a munci pentru o leafă mai bună. Ei nu s-au prezentat ca refugiaţi care să ceară drepturile specifice unui asemenea statut. Venirea românilor în ţările occidentale a însemnat forţă de muncă; deocamdată, venirea actualilor imigranţi înseamnă ajutoare sociale. Vom vedea cât vor şi cât pot să muncească aşa cum o fac românii în Grecia, Spania, Italia şi nu numaidecât în Germania.

Important este că, deocmadată, politicenii europeni au ajuns (cam târziu, ce-i drept!) la concluzia că este nevoie de măsuri. Problema imigranţilor nu se rezolvă cu discursuri despre umanitatea care trebuie salvată, ci cu măsuri concrete. Este vorba de calcul, de administrare a unui fenomen care, tratat doar din prisma umanismului radical şi exotic, poate pune în pericol libertăţile concrete ale cetăţenilor europeni.  

Construcţia unei Europe ca spaţiu al umanismului a fost posibilă prin respectarea legilor. Or, în prezent, suntem în faţa unui val de imigraţie ilegală. Muţimile ce au pătruns ilegal în spaţiul Uniunii Europene au trecut peste orice lege, motiv legitim pentru a formula următoarele întrebări: de la câţi indivizi în sus avem voie să încălcăm legislaţia europeană? În câte echipe de câte câţi să ne organizăm pentru a nu fi legitimaţi la intrarea în spaţiul Schengen? În ce fel de grupuri să se organizeze moldovenii pentru a merge nestingheriţi la muncă în UE? În ce fel de formaţiuni să se organizeze ucrainenii pentru a merge neopriţi prin spaţiul Schengen, mai ales că ei au justificarea că vin din zonă de conflict? Ce ar fi să pornească populaţiile non-UE la drum spre Europa occidentală pentru a dovedi lumii până unde poate ţine umanismul european?!

Situaţia în care s-a ajuns astăzi, din diverse cauze – de la poziţionarea iresponsabilă a Angelei Merkel la slăbiciunea dovedită a sistemului european de securizare a frontierelor – se va agrava dacă nu se iau măsuri pentru stoparea fenomenului la sursă. Celor care deja au ajuns aici trebuie să le oferim adăpost până când li se va lămuri situaţia, însă problema este cu cei care vin de acum încolo. Vor mai fi lăsaţi să mărşăluiască peste ogoarele Europei spre noua lor Mecca sau vor fi opriţi spre a fi legitimaţi aşa cum sunt opriţi şi transnistrenii şi ucrainenii (ca să ne referim doar la  cei din zone de conflict)?

România va primi imigranţi cu etichetă de refugiaţi şi îi va gestiona aşa cum cere legislaţia europeană şi cum îi permit posibilităţile. Nu ne putem compara cu generoasa Germanie atunci când avem şi noi „refugiaţii” noştri interni care mor cu zile prin spitale. Vom vedea dacă cei găzduiţi vor vrea să muncească într-o ţară în care nici băştinaşilor nu le convine să o facă. Bine că mai există o  soluţie: dacă nu le va conveni, vor pleca spre Germania. Probabil într-un sistem de cote. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite