Adică, ce să înţelegem de aici? Că serviciile noastre de securitate, STS, SPP, SRI, nu fac doi bani, sunt fie neprofesioniste, fie în solda unor forţe oculte?

Terifiantă o astfel de declaraţie, venind din partea premierului unei ţări membră NATO şi UE!

Ce să-şi spună oaspeţii străini? Că România este o ţară cu securitatea echivalentă cu a unei ţări africane, sau sud-americane, în care nu poţi pune bază pe niciun serviciu de pază şi protecţie?

Ce-şi vor spune serviciile de securitate NATO, câtă încredere să mai aibă în parteneriatul cu România, să mai încredinţeze secrete militare unei ţări în care nici clădirea Guvernului nu poate fi apărată?

Că dacă nici în clădirea Guvernului nu poţi avea încredere că „nu se află ce se discută”, atunci să te fereşti şi la hotel, toaleta, restaurant, pe stradă, etc?

Că ar fi mai bine să vorbească prin semne, să comunice prin porumbei călători?

Aşa se întâmplă când conducătorii îşi pierd simţul măsurii şi al realităţilor. Când nu-şi dau seama că lovesc în România, în credibilitatea ei, în elanul investitorilor de a veni în România, cu bani, tehnologie, management, pieţe de desfacere.

Dacă nici clădirea Guvernului nu mai e sigură, atunci ce mai e sigur în ţara asta? De ce ar mai veni investitorii, să-şi piardă banii într-o ţară nesigură?

Şi toate astea în contextul în care războiul din apropierea graniţelor este o chestiune de zile, poate de ore.

Ferească Dumnezeu de aşa conducători, într-o ţară aflată oricum în mare pericol, şi cu o guvernare de doi bani!