Impozitarea averilor – asta-i soluţia?

O idee năstruşnică începe să-şi facă loc în spaţiul public: impozitarea marilor averi. Propunerea legislativă a deputatului PSD Mugurel Surupăceanu privind impozitarea averilor de peste 500.000 de euro  a fost luată în serios, a fost comentată în ziare şi dezbătută în talk-show-uri.

 Iată-l acum pe secretarul general al CNSLR-Frăţia, declarându-se la rându-i de acord, şi, mai mult, propunând, generos, ca banii obţinuţi astfel de către stat să fie orientaţi către construcţia de locuinţe sociale. Mai mult, ministrul de finanţe, Sebastian Vlădescu, se alătură şi el cauzei, anunţându-ne că va cere asistenţa tehnică a FMI pentru realizarea unui proiect de impozitare suplimentară a luxului.
 
Nota zece pentru generozitate! Dar asta să fie soluţia? Aşa să se poată pune capăt dezmăţului, care pe bună dreptate stârneşte revolta a milioane de oameni, nu doar a lui Mugurel Surupăceanu, Sorin Stan şi Sebastian Vlădescu?
 
Iniţiatorul proiectului, precum şi susţinătorii acestuia ar trebui să ştie că, în realitate, statul român are şi la ora actuală instrumente prin care să impoziteze corect veniturile cetăţenilor, până la ultima centimă. Cu toţii suntem datori să ne declarăm veniturile realizate pe parcursul unui an. Cu toţii ne declarăm proprietăţile – case, terenuri, maşini, etc. – pentru care plătim impozite.

Nimic nu opreşte Fiscul să cerceteze în amănunt cazurile particulare în care există discrepanţe majore între veniturile declarate şi valoarea (reală) a bunurilor acumulate şi să impoziteze diferenţele, cu cota de 16 la sută plus, bineînţeles, majorările de întârziere şi amenzile aferente nedeclarării corecte a veniturilor. Au apărut în curtea bunicii pensionare, cu nepot demnitar, o vilă şi un Merţan? Foarte bine. Fiscul nu are decât să-i impună bunicii plata diferenţei la impozitul pe venit, plus majorările şi amenzile. Avem un manelist care, potrivit declaraţiei de venit e sărac lipit, dar el umblă în Ferarri? Aceeaşi procedură.
 
Iată, aşadar,  că impozitarea suplimentară a averilor poate funcţiona şi cu legislaţia de azi. Sau, mai bine zis, ar funcţiona dacă, în loc să susţină proiecte populiste, ministrul Finanţelor ar avea grijă ca Fiscul să lucreze cu adevărat. În America se spune că de moarte şi de Fisc nu ai cum să scapi. Am auzit expresii asemănătoare de la elveţieni, germani şi francezi. Dacă lucrurile ar sta la fel şi în România, nu ar mai fi nevoie de legi suplimentare.

Mai mult, statul are la dispoziţie politici prin care să descurajeze anumite comportamente de consum. Locuinţele uriaşe pot fi taxate suplimentar, prin politicile administraţiilor locale. Maşinile peste o anumită capacitate cilindrică pot ”beneficia” de taxe de poluare corespunzătoare, cluburile de noapte pot fi supraimpozitate, din considerente de etică şi morală. Şi aşa mai departe.
 
Nu de legi speciale avem nevoie, ci de voinţă politică din partea guvernului şi a administraţiilor locale, plus o bună funcţionare a instituţiilor statului.
 
Şi mai e ceva: fără funcţionarea corectă a Fiscului, proiectul Surupăceanu, chiar devenit lege, va fi tot degeaba. În definitiv, orice măsură de creştere a taxelor şi impozitelor generează evaziune şi corupţie. Că doar nu o să ne imaginăm că, de mâine, bogaţii vizaţi se vor duce, spăşiţi, să plătească taxele majorate, din moment ce nu le plătesc nici pe cele mici de astăzi!