Puterea unei instituţii democratice nu stă şi nu trebuie să stea într-un singur om! Şeful. Dacă instituţia Avocatul Poporului era o instituţie puternică, funcţională îşi făcea treaba şi cu Şeful plecat în vacanţă, în America, am auzit. (Apropo, sunt curios, i-au dat americanii viză pentru SUA?!!! Nu ştiau că are mari datorii la stat şi că în calitate de înalt demnitar este dator s-i slujească pe cetăţenii ţării sale, cum zice şi numele Avocatul Poporului? Sau o fi Avocatul Diavolului?) O instituţie puternică îl ejecta demult pe mai marele Victor Ciorbea-magistrat, sindicalist, om politic, primar general, prim-ministru, numit mare şef într-o importantă instituţie democratică!

De mai mult timp încoace, de când rând pe rând instituţii democratice şi importante ale statului de drept au fost acaparate şi puse sub control politic discreţionar, din partea partidelor politice la putere, oricare ar fi fost acestea în ultimii 30 de ani, cetăţenii nemulţumiţi i-au arătat cu degetul doar pe şefii acelor instituţii. Nesesizând, neluând în seamă sau neştiind că puterea, importanţa şi funcţionarea instituţiilor democratice nu stau într-un singur om, numit acolo pe alte criterii decât cele ale meritelor profesionale, ale probităţii morale, ale capacităţilor profesionale, ale punerii sale în slujba cetăţenilor şi a ţării.

Din păcate, în România s-a creat tradiţia numirii în funcţii importante, în instituţii esenţiale pentru bunul mers al democraţiei, a unor persoane slugarnice, obediente, controlate total de cei care i-au numit! Imorale, incompetente şi incapabile să se ridice la nivelul cerinţelor postului şi funcţiei pe care au fost urcate. Personaje ajunse persoane importante, cu greutate, de la care oamenii cinstiţi, poporul, patria au mari aşteptări să facă ceva pozitiv pentru societate şi pentru ţară. Aşteptări zadarnice însă, deoarece astfel de slugi politice, avide de putere şi de bani, în afară de loialitatea necondiţionată faţă de stăpâni, dovedesc o incompetenţă, o nesimţire şi un dispreţ crase, pentru că pot, faţă de responsabilităţile pe care le au şi faţă de cetăţenii care-i plătesc.

Sunt luni bune, ani, în care oameni din societate se plâng că aceste marionete, care chiar dacă sunt trecătoare pe funcţii, la putere sau în politică, prin lipsa lor de responsabilitate şi competenţă, sunt nu doar nocive, căpuşe slugarnice, dar distrug şi au consecinţe nefaste nu doar asupra instituţiilor democratice, ci asupra societăţii româneşti în ansamblul ei. Fac rău! Consecinţe care pot avea efecte imediate sau pe termen lung şi care cu greu mai pot fi remediate.

Nenorocirea este că aceste personaje slugarnice, oamenii cu un caracter infect, nu sunt singurele de această teapă numite pe funcţii importante. Ele sunt susţinute de armate întregi de inşi/inse asemenea, cu aceleaşi „calităţi“ şi caractere infecte ca ale lor. Promovate în scaune pe aceleaşi criterii tradiţionale: obedienţă, loialitate necondiţionată, pile şi relaţii, apartenenţa la un partid politic sau altul, oamenii lui cutare sau cutare vătaf, incompetenţă şi nesimţire. Această tradiţie nu este invenţia vreunui politician actual, ci este o moştenire îmbogăţită în timp cu experienţe culturale din obiceiurile politice ale unor vremuri când în spaţiul actual al ţării noastre erau exportate şi implementate năravuri şi “valori“ din cultura otomană, din tradiţiile balcanice, din „civilizaţia“ fanariotă sau din alte zone de vecinătate cu care ne-am intersectat.

O instituţie cu adevărat democratică, într-un stat de drept, cum se pretinde a fi România actuală, nu poate sta într-un singur om - Şeful! Marele Şef! Dacă restul angajaţilor din instituţie sunt competenţi, responsabili, au caracter, îşi fac treaba cu onestitate, nu sunt obedienţi, slugarnici şi manipulaţi de alcineva din afară, atunci instituţia respectivă este cu adevărat democratică şi puternică, capabilă să îşi îndeplinească menirea chiar dacă şeful este slugarnic şi numit politic pe funcţie.

Dar, la noi, în buna tradiţie românească, lucrurile stau invers-şi majoritatea angajaţilor şi şeful sunt de aceeaşi teapă. Slugărnicia este un criteriu important de promovare, obţinere şi menţinere de interese imorale şi ilicite. Mulţi cetăţeni se plâng de Ciorbea, de Toader, de Vasilica, de alţi actori şi „corifei“ ai momentului, catastrofali pentru România! Dar aceştia nu ar mai fi fost atât de nocivi în funcţiile pe care le au dacă nu ar fi fost slujiţi la rândul lor de cohorte de slugărei asemenea lor! La fel şi mulţi alei ai neamului, n-ar fi fost nimic fără votul românilor şi armatele de slugărei. Slugăreala politică este şi o scară puternică de urcat în ierarhie, pe cele mai înalte culmi ale puterii.

Dacă, însă, un slugărel ar ajunge săltat în fruntea unei instituţii puternice, cu oameni competenţi, neobedienţi politic, atunci oricâtă susţinere ar avea din afară acel şef el ar fi ejectat de instituţia respectivă, care nu l-ar accepta sub nici o formă. Ar fi aruncat ca o măsea stricată sau s-ar cere singur afară. Dar câte astfel de instituţii democratice şi puternice avem noi în România, la ora actuală? Până şi Cotroceniul a ajuns un fel de notariat public! Cred că nu există instituţie care să nu fie, într-o proporţie covârşitoare, căpuşată de slugărei politici şi apolitici.

Una dintre soluţiile determinante pentru decăpuşarea instituţiilor, deparazitării lor de slugărei este depolitizarea instituţiilor. Greu dacă nu chiar imposibil! Dar această soluţie va trebui avută în vedere şi găsite căi şi forme de depolitizare de către chiar clasa politică. În special de către “noua„ clasă politică, ce încearcă să se afirme acum în ţara noastră. Da, pare un paradox! Dar fără această depolitizare, decăpuşare, deparazitare masivă de slugăreii politicii din instituţiile importante ale statului, nu o să se întâmple nimic pozitiv pentru această ţară şi cetăţenii ei cinstiţi.

Iar societatea civilă trebuie să contribuie, prin orice mijloace legale şi morale, din plin, la această curăţare a instituţiilor democratice. Altfel, ne plângem în continuare de alde Ciorbea, Tudorel, Ionel, George, Viorel... şi alţii viitori slugărei că ne distrug viaţa şi pun România pe persoană fizică.