Iluzii şi manipulări grosolane

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cum nu IQ-ul şi nici gândirea logică o dau afară din Palatul Victoria pe doamna Viorica Vasilica Dăncilă, premierul de coşmar al României, insa prin comparaţie cu care şi fostul prim-ministru ceauşist Constantin Dăscălescu dobândeşte circumstanţe atenuante, până la urmă nu e tocmai foarte greu de înţeles de ce asociaţiile magistraţilor au fost invitate la negocieri doar după adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Ordonanţei 7/2019.

Probabil că doamnei Dăncilă, despre care aflu că ar fi avut dificultăţi, odinioară, să treacă examenul de admitere la treapta a doua de liceu, îi este necunoscută ceea ce se cheamă în matematică ordinea operaţiilor. Care şi în politică, precum în matematică, este riguroasă, adică nenegociabilă.

Nu m-a mirat să aflu nici faptul că ministrul Justiţiei, dl. Tudorel Toader, despre care s-a dezvăluit recent că a întreţinut, înainte de 1989, pe vremea când era procuror comunist, cele mai cordiale relaţii nu doar cu organele de partid, ci şi cu cele ale Securităţii, acestea dând “o înaltă apreciere” activităţii sale, şi-a închipuit că ar putea ca, în relaţia lui cu magistraţii, să aplice metoda celor 100 de lei promişi, în disperare de cauză, de Nicolae Ceauşescu, atunci când se vedea cu ochiul liber că totul se prăbuşeşte şi că domnia Stejarului din Scorniceşti nu este mai mult decât o chestiune de zile.

Căci cu recursul la cei 100 de lei aruncaţi drept pomană de şeful comuniştilor români poporului care nu mai putea să îl suporte seamănă pretinsa concesie ce ar fi făcută procurorilor graţie cărora extraneilor nu li se va mai acorda dreptul de a se prezenta la concursurile în vederea ocupării posturilor de conducere ale Marilor Parchete.  Ca şi celelalte modificări de ochii lumii operate ieri de Slugărelul de la Justiţie în catastrofala Ordonanţă 7/2019.

Ceea ce mă miră este să văd cum poate accepta pe mai departe dl. Tudorel Toader să deţină statutul de cârpă, de ciucă a tuturor bătăilor de joc pe care şi le îngăduie în raport cu persoana domniei sale cei aflaţi la vârful PSD. Omul acesta nu roşeşte, nu simte urmă de jenă, este doar supus, arghirofil, ridicol.

Conducerea social-democraţilor români se pare că a înţeles, în fine, că e groasă. Că, dincolo de organizaţiile din justiţie pe care le controlează, corespondentul sindicatelor galbene, de cozile de topor care au acceptat să facă jocuri politice minore, există procurori şi judecători cinstiţi care nu acceptă nici cumpărarea, nici păcăleala. Că mişcările lor de protest nu vor putea fi stopate cu una, cu două. Că judecătorii şi procurorii nu pot fi impresionaţi de ameninţările atât de grobianul domn Eugen Nicolicea care la 50 de ani absolvea Dreptul la distanţă.

Dl. Florin Iordache, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor şi un expert în ducerea la bun sfârşit a treburilor murdare plănuite de conducerea partidului din care face parte, l-a acuzat zilele trecute pe dl. Tudorel Toader că nu s-ar fi consultat cu magistraţii. Măcar în aceasta privinţă dl. Iordache are dreptate şi cel puţin o dată în viaţă acelaşi domn nu emite un enunţ complet mincinos. Şi cu toate acestea autorul celebrei Ordonanţe 13/2017 comite ceea ce se cheamă minciuna prin omisiune. Făcând din dl. Toader acarul Păun, dl. Iordache încearcă să ne păcălească sperând că noi nu am şti că Ordonanţa 7 a fost aprobată de plenul guvernului României. Iar trimiterea ei spre publicare în Monitorul Oficial a fost hotărâtă de doamna prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă.

Să nu fi aflat oare doamna Dăncilă că este responsabilă pentru ceea ce semnează? Să nu ştie nimic Executivul ţării despre ceea ce înseamnă solidaritatea şi răspunderea guvernamentală?  

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite