Dl. Tăriceanu a produs şi el o declaraţie. În care a debitat o seamă de enormităţi care mai mult ca sigur vor intra în istoria universală a gugumăniilor politice din toate timpurile. În opinia preşedintelui ALDE, Parlamentul este “mintea şi inima naţiunii” şi, chiar dacă poporul, teritoriul şi armata unei ţări dispar, supravieţuieşte forul legiuitor,

Acum, dacă mintea şi inima naţiunii române  sunt după felul, chipul şi comportamentul d-lui Florin Iordache, insul care a ţinut afişul săptămânii ce se încheie prin conduita lui huliganică, obscenă, de om al mahalalei, consumată în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, supravieţuirea forului legiuitor al ţării devine un fenomen de Cartea Recordurilor. De notat este şi faptul că atitudinea  incalificabilă, de mardeiaş de joasă speţă a d-lui Iordache, care a ţinut prima pagina a presei internaţionale, a rămas nesancţionată de un alt absolvent cu diplomă de merit al Şcolii de dans şi bune maniere din Bulevardul Kiseleff nr. 10, acolo unde este sediul central al PSD. Adică de dl. Eugen Nicolicea, altă monstruozitate din România post-decembristă, care a exercitat atribuţiile de preşedinte de şedinţă.

Cine este, aşadar, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi insul care răspunde la numele de Iordache Florin? Inginer mecanic până la Revoluţie într-o minusculă fabrică de mobilă din Caracal (ştiţi, desigur, povestea cu carul care a suferit o defecţiune în orăşelul cu pricina), dl. Iordache s-a recalificat în jurist după 1989. Diploma i-a fost emisă de glorioasa Facultate de Drept a Universităţii din Craiova, O Universitate care a mai dat-o ţării şi pe d-na Lia Olguţa Vasilescu, dar şi pe dl. Claudiu Manda.

 Dl. Iordache a adunat în graba mare două masterate, a trecut pe la greu de ocolitul Colegiu Naţional de Apărare şi apoi şi-a dat un doctorat în Relaţii economice internaţionale la Chişinău.  După ce a fost viceprimar al Caracalului a intrat în politica mare, a devenit deputat, iar în toamna anului 2013 a făcut parte din grupul de arhitecţi a ceea ce s-a numit Marţea Neagră. Prima încercare, nereuşită, de siluire, a justiţiei.

La începutul anului 2017 ilustra  activitate de extraordinară importanţă teoretică şi practică în rândurile PSD a d-lui Florin Iordache a fost răsplătită cu o trecătoare funcţie de ministru al Justiţiei. De unde a fost silit să plece ca urmare a odioasei Ordonanţe 13. De atunci, adică din momentul în care şi-a dobândit o tristă celebritate prin neuitata „altă întrebare”, numele Florin Iordache s-a identificat mai abitir şi mai mult ca sigur că pe viaţă cu preocuparea fundamentală a PSD, aceea vizând siluirea legilor justiţiei.

Despre dl. Iordache se spune că ar avea viitor de aur în atât de coclitul PSD. Pare să fie favorit în cursa de preluare a conducerii Ministerului Justiţiei în cazul în care şefului său, inculpatul de rang înalt Dragnea Nicolae Liviu, îi va reuşi operaţiunea de trimitere acasă a d-lui Tudorel Toader. Vorba memorabilă a lui Ion Luca Caragiale: „Progresul guvernează lumea (noastră), după legi fatale. Odată pornit, nimeni nu îl mai poate opri”. Numai aşa se explică faptul că în lumea noastră românească, în care huliganismul e parte a vieţii parlamentare , progres înseamnă un pas înainte, doi paşi  înapoi. CExN al PSD de mâine va reprezenta, mai mult ca sigur, un nou pas al progresului marca PSD. Progres ce se întinde ca un psoriazis pustulos pe trupul ţării.
 .

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro