Hub-ul umanitar pentru Ucraina va demonstra dacă România merită, sau nu, statutul de ţară membră a UE şi a NATO

Inquam Photos / Casian Mitu

România şi-a asumat o sarcină foarte grea, nu ştiu dacă a analizat foarte bine la ce se angajează. Riscul este dat de timpul foarte scurt pentru construcţie,  câteva săptămâni, şi de resursele  umane organizatorice, manageriale,  materiale, de proiectare, etc. Există şi riscul că România să predea ştafeta construirii unui astfel de hub, probabil Poloniei, dacă UE va constata că nu suntem capabili de un astfel de proiect.

Cu ce consecinţe în planul imaginii ţării noastre în Europa şi în lume, nu e greu de imaginat. O şansă vine din faptul ca hub-ul va fi coordonat de la Bruxelles, şi va fi construit pe bani europeni. Dar forţa de muncă, materialele de construcţie, managementul şi realizarea efectivă revin României.

Prima eroare. Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă nu are abilităţile necesare

Premierul Ciucă ne-a informat că hub-ul va fi construit în judeţul Suceava, în organizarea DSU, care nu are oameni, logistică, experienţă şi expertiză pentru o aşa construcţie. Şi încă în câteva săptămâni. DSU se ocupă de cu totul alte sarcini, fără legătură cu proiectare şi construcţie.  Era necesar un nivel mai înalt, la nivelul guvernului, care să pună în mişcare ce avem mai bun în toate sectoarele. O variantă ar fi ca atât proiectarea cât şi construcţia să fie date unor firme private. Dar statul trebuie să prezinte oricum  „caietul de sarcini”, ideile după care va fi construit şi va funcţiona hub-ul. Adică managementul efectiv al proiectului. În opinia mea premierul Ciucă ar trebui să numească imediat un general al Armatei Române, cu experienţă în astfel de proiecte, care să gestioneze împreună cu un comitet director etapele construcţiei şi funcţionarea propriu zisă a hub-ului. Un astfel de organism de conducere ar trebui să funcţioneze pe lângă CJ Suceava, cu sprijinul şi autoritatea lui Gheorghe Flutur. Încă o dată, este problema timpului, care nu lasă timp de „lălăială”. Până acum trebuiau deja pornite fazele  de proiectare şi management.

Alegerea locaţiei şi deschiderea licitaţiei pentru proiectare şi construcţie

Sper ca alegerea locaţiei a fost deja făcută. E vorba de accesul la drumuri naţionale şi europene, la aeroportul şi gara din Suceava. Aproape de oraş, pentru a folosi forţa de muncă şi resursele Sucevei. Discutam de zeci de hectare, pentru ca hub-ul va fi folosit şi la reconstrucţia Ucrainei după încheierea războiului.

O altă caracteristică importantă rezultă din faptul că nu se poate aştepta finalizarea construcţiei pentru ca hub-ul să fie deschis. Va fi utilizat pe măsura construcţiei, deci trebuie să aibă un caracter modular. Pe măsură ce o hală este dată în folosinţă, urmează construcţia următoarei hale, şi tot aşa. O altă caracteristică ar rezulta şi din folosirea halelor drept locuri de cazare pentru refugiaţi, dacă războiul şi numărul refugiaţilor ating proporţii uriaşe. Nu e uşor, pentru că trebuie aduse apă curentă, canalizare, curentul electric, instalaţii tip frigider pentru păstrarea donaţiilor alimentare.

Hub-ul va funcţiona, posibil, mulţi ani de acum înainte, ajutând şi la reconstrucţia Ucrainei. Va adăposti, aşa dar, donaţii alimentare, de medicamente, de haine, de materiale de igienă şi uz gospodăresc, de materiale de construcţii şi câte şi mai câte. Toate trebuie gândite de pe acum, şi proiectate astfel încât să asigura triajul şi transportul, la sosire şi la expediere, în condiţii optime.

Este o misiune deosebit de grea, de care nu sunt convins că România se va achita onorabil. Timpul care presează este un factor de mare risc, românii sunt mai înceţi când e vorba de proiectarea şi construcţia unor obiective aşa de mari.

Ar trebui ca România, preşedintele, premierul şi şefii partidelor să mobilizeze cei mai buni specialişti, indiferent de partide, pentru a ieşi cu bine din această încercare grea.

Nu este vorba de bani, pe care-i asigură CE, doar de capacitatea organizatorică şi managerială a României.

În cazul în care  conducerea României apreciază că nu suntem capabili să ducem la bun sfârşit un astfel de proiect extrem de dificil şi în timp aşa de scurt, ar trebui să decline sarcina primită, cu argumentul că nu avem resurse umane şi materiale pentru un astfel de proiect. Înainte de a-i fi retras proiectul de la Bruxelles, caz în care vom pierde şi mai mult la imaginea publică. 

LE. Un comentariu

Este o provocare imensa. Avem firme specializate care pot realiza asa ceva. Sa va dau un singur exemplu : HUB-ul eMAG, construit in doua etape. Etapa 1 aproximativ 110000mp si etapa 2 sproximativ 120000mp construite cu proiectare, materiale si forta de munca autohtone. Evident ca nu este simplu, dar se poate face. Exact cum anticipati si dumneavoastra, modularitatea este cheia. As incepe cu dimensionarea necesarului energetic, apoi al celirlalte utilitati. Din experienta, hale de aproximativ 10000mp care pot fi compartimentate in functie de necesitati pot fi ridicate DACA incepem acum cam in 3-4 luni iar in 5-6 de la incepere pot deveni operationale. In mod cert se poate lucra mult mai repede (2-3 schimburi) dar mi-e teama ca lanturile logistice nu vor putea aproviziona suficient de repede. De exemplu, de la comanda pana la finalizarea grinzilor metalice dureaza cam 30-40 de zile (avem capacitate tehnica - tablierul metalic de la Galati este produs integral in romania la santierul naval VARD). Apoi sunt tot felul de probleme la infrastructura energetica. Probabil un hub de asemenea anvergura va necesita 5-6MWh. Dupa cum vedeti in imaginea atasata, inelul de 400kV nu este inchis iar punctul terminus este langa Suceava (dar nu-l poti lasa alimentat de la un singur capat, deci va trebui inchisa si linia punctata. Apoi infrastructura rutiera, apa, canalizare etc.