Fac parte din echipa Partidului Naţional Liberal (PNL) împreună cu colegii mei din PACT pentru România şi cred cu toată convingerea că acest partid istoric este şansa românilor de a trimite încă de pe 26 mai PSDragnea la coşul istoriei, acolo unde-i este locul. Chiar şi aşa, pot să recunosc meritele argumentelor unui competitor. Pentru că o altă forţă politică poate fi competitor fără să fie inamic. Şi pentru că trebuie să începem să căutăm punţi de comunicare, valori şi proiecte deştepte, pentru a da României şansa unui nou început după 26 mai, la prezidenţiale în toamnă şi la locale şi generale în 2020.

Să ne gândim pentru o clipă ce va însemna o coaliţie fragilă a forţelor opoziţiei de azi. Cu certuri, cu scandaluri, cu circ. Parcă am mai văzut filmul ăsta. Un asemenea scenariu ar echivala cu un dezastru în 2024, când se suprapun toate tipurile de alegeri în România, iar PSD va câştiga tot, pe toată linia. După 2024, va putea desăvârşi tot planul care nu le iese azi: scoaterea României din Europa, distrugerea capitalului privat, întoarcerea la modelul bolşevic şi stârpirea adversarilor politici.

De aceea, când sunt întrebat dacă mă tem că nu vom lua guvernarea în 2020, răspund aşa: „Nu mă tem nicio clipă că nu vom ajunge la guvernare, ci că nu ne vom ridica la înălţimea aşteptărilor românilor, care nu mai au răbdare după 30 de ani de promisiuni înşelate!”

Guvernarea dreptei 2020-2024 trebuie pregătită încă de acum. Ceea ce văd în spaţiul public, însă, mă îngrijorează profund. Da, a început formal campania electorală, iar miza alegerilor din 26 mai este fără precedent în istoria recentă. Totul se joacă, pentru următorul deceniu (inclusiv alegerile din 2024, vezi mai sus). Tensiunea e la cote maxime, ceea ce e de înţeles. Ceea ce nu înţeleg este atitudinea unor politicieni „de opoziţie” care par că fac jocurile PSDragnea, semănând ură şi dezbinare. De ce oare?

Acum un an fără câteva zile, pe 8 mai 2018, am scris un articol intitulat „Cheia înfrângerii PSD: turul zero”. Chiar aici, pe platforma Adevărul. O pledoarie pentru alegeri primare pe partea dreaptă, pentru a avea un singur front anti-PSD. Scriam atunci: „O astfel de construcţie politică trebuie pregătită din timp. Oamenii trebuie să (re)înveţe să se aşeze la aceeaşi masă, să dezbată, să ajungă la soluţii prin consens. E nevoie de un program de guvernare unic, pe baza unor principii şi valori comune – de ex.: libertate, mai puţin stat, mai multă descentralizare, mai multă Europă. Un program pentru dezvoltarea României, pragmatic şi realizabil – adică tot ceea ce actualul program de guvernare nu este. Apoi, este nevoie de desemnarea unei echipe care să fie pregătită şi capabilă să-l pună în aplicare – un Guvern din umbră ales pe criterii de competenţă şi integritate. Ori, aceste lucruri necesită timp şi răbdare.”

Şi încă: „Un scrutin, fie şi alegerile europene, înseamnă, mai ales în România, campanie negativă şi atacuri sub centură. Chiar dacă acestea nu aduc neapărat voturi, cu siguranţă că vor demobiliza dacă vor fi adresate înspre şi dinspre competitori percepuţi ca fiind de aceeaşi parte a baricadei. În cazul unei mari coaliţii de centru-dreapta, acest risc dispare şi toată forţa atacurilor va fi îndreptată într-o singură direcţie: împotriva PSD.”

Exact asta se întâmplă acum. În ultimele zile şi săptămâni, unii politicieni „de opoziţie” înţeleg să se lupte cu cei aflaţi de partea binelui, uitând că inamicul democraţiei şi prosperităţii în România se numeşte PSD (cu complicitatea ALDE şi, punctual, UDMR). Aşa se face că în ziua mătrăşirii codurilor penale s-a discutat mai mult despre cine a fost prezent în sală, deşi nu ar fi făcut nicio diferenţă, decât despre urmările măsurilor adoptate. Nu a primat interesul cetăţeanului, ci interesul politicianului, care pentru o mână de like-uri şi bătăi pe umăr a abandonat cinic ideea de #opoziţieunită, singura soluţie pentru a scăpa România de neocomunism, sărăcie şi izolare în Europa şi în lumea civilizată.

Nu voi da nume şi nici detalii pentru a nu contribui, fără să vreau, la veninul acumulat de aceeaşi parte a baricadei. Voi spune doar atât: am fost şi sunt profund întristat că inclusiv unii politicieni cu pretenţii şi ştaif, dar cu metehne vechi, rostogolesc „ştiri” şi nimicuri umflate în bule pentru a lua voturi de la viitori parteneri de guvernare (sper ca e clar pentru toată lumea că în 2020 va trebui să existe o alternativă unită la PSDragnea, sau mergem la puşcărie toţi cei care ne-am opus actualului regim odios).

Este cu atât mai grav cu cât reacţiile sunt, în parte, artificiale, cu zeci de conturi false care toarnă gaz peste foc, exploatând greşelile/gafele/prostiile unor indivizi care acţionează vădit împotriva principiilor directoare. Cui foloseşte acest haos? Oamenii care nu votează de regulă vor fi îndepărtaţi de urne prin aceste tactici şi, dând din mână scârbiţi, vor spune: „toţi sunt la fel”. Ceea ce va echivala cu un vot pro-PSD. Oamenii care votează nu (mai) pot fi câştigaţi prin tactica arătatului cu degetul. Vor soluţii clare şi credibile, nu scandal sau circ.

Singura consecinţă a războiului dintre noi, dragi colegi de opoziţie, este că pierde România. Poate unele voturi se vor muta de aici dincolo, sau viceversa, dar merită? Apelul meu este să ne concentrăm pe inamicul comun -- guvernarea PSD-ALDE, cu efectele dezastroase pentru viaţa românilor: de la cei 200.000 de români alungaţi din ţară în fiecare an la noul „fond de investiţii locale”, un robinet de 10 miliarde de euro din banii noştri pentru primarii care vor face jocurile actualei guvernări.

Singura consecinţă a războiului dintre noi, dragi colegi de opoziţie, este că pierde România.

E prea mult zgomot în ţara asta. Din ce în ce mai mult. Se răcneşte prea tare şi prea des. Asta nu face bine nimănui. Dacă noi între noi nu păstrăm un ton civilizat, bazat pe argumente şi soluţii, românii care încă mai luptă pentru un viitor la ei acasă îşi vor lua adio de la România. Ori ceea ce românii vor mai mult decât orice este o ţară civilizată. Haideţi să începem să o construim împreună. E timpul!