Anticipate n-au mai fost, ba a venit şi o pandemie groaznică cu, deocamdată, zeci ce mii de morţi.

Scenariul din 2009-2010 se repetă

Au dreptate liberalii să se teamă. În 2009 eram într-un scenariu mult mai simplu, comparativ cu cel de azi. Nu s-a luat măsura restructurării aparatului bugetar, pentru că urmau alegeri prezidenţiale la sfârşitul anului. În 2010, România era aproape de faliment. A fost necesară tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, pensiile n-au fost tăiate din cauza opoziţiei CCR. Drept urmare, la referendumul din 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, 7 milioane de români au votat pentru demitere. Exact bugetarii şi familiile acestora, precum şi pensionarii. Orice înţelege cetăţeanul, român sau de alte naţii, dar nu înţelege să-i umbli la buzunar. Atunci ia foc.  Şi guvernul Emil Boc a demisionat înainte de termen, în ciuda unei prestaţii meritorii la conducerea statului.

Acelaşi lucru se întâmplă acum. Liberalii ezită să umble la buzunarele românilor, dar România riscă să ajungă în incapacitate  de plată chiar în preajma alegerilor, posibil cele parlamentare simultan cu cele locale. Se pare că a înţeles şi guvernul acest lucru.

Contextul este clar

 După ce că erau printre cele mai mici din UE, încasările la buget vor scădea, prin întreruperea activităţii economice în multe sectoare de activitate, unele mari contributoare la bugetul de stat. Din amânarea sau scutirea plăţii unor chirii şi utilităţi, a unor rate la bănci,  a CAS şi CASS, unii contributori la bugetul de stat vor găsi suficiente motive şi scuze să nu-şi mai plătească taxele şi impozitele datorate statului. Este de aşteptat o prăbuşire a încasărilor la bugetul de stat, lucru de care PSD şi aliaţii săi vor să profite electoral. De aceea vor să lărgească aria scutirilor de plată, pentru ca guvernul să-şi frângă gâtul din lipsa banilor. Că simultan ne frângem gâtul şi noi, românii,  nu intră în calculele PSD. Totul este să ajungă iar la putere să se înfrupte din banul public. Este singura raţiune care-i animă în jocul politic.

Declaraţiile ministrului Florin Cîţu

Florin Cîţu recunoaşte cu jumătate de gură:

„Înseamnă presiune pe buget şi da, va trebui să luăm câteva decizii importante în ceea ce priveşte cheltuielile pentru tot anul. Nu pot să vă spun acum care sunt acele categorii de cheltuieli, pentru că analiză este în curs”. Ce analiză să mai facă! Un procent important din buget, circa 11% din PIB, merge în pensii şi salarii. Din altă parte nu prea mai are de unde să taie.

Mai spune ministrul Cîţu:

„Rolul este de a ne asigura că oamenii primesc ajutoare, pensii, salarii, dar nu va fi uşor şi e necesară o reevaluare a întregului buget pe tot anul”. Şi ajutoare pentru cei care nu au nevoie, şi pensii şi salarii nesimţite, şi 4-5 pensii speciale şi salarii nemeritate?  Aş vrea să văd cum justifică ministrul Cîţu aceste venituri nesimţite.

La întrebarea dacă se are în vedere şi restructurarea aparatului bugetar, ministrul de Finanţe răspunde:

„Nu, am spus că în acest moment, nu există în lucru la Ministerul Finanţelor Publice aşa ceva. Deci, nu, nu ne uităm la aşa ceva. Ne uităm la cheltuieli, e adevărat, dar în ceea ce priveşte aparatul bugetar, ştiţi foarte bine, acest guvern a început cu 16 ministere în loc de 27, fiecare minister şi-a făcut o reorganizare, eu am terminat reorganizarea ANAF, urmează şi reorganizarea Ministerului Finanţelor Publice, digitalizarea”.

Ministrul Cîţu minte sau nu este informat. Ministerul Educaţiei şi-a mărit numărul de salariaţi, mai mulţi decât aveau la un loc ministerul Educaţiei şi ministerul Cercetării înaintea comasării.  Există agenţii şi instituţii care nu-şi merită banii, pentru că taie frunze la câini. Se dau fonduri de echilibrare la UAT-uri, pentru că primarii au dublat sau triplat salariile din primării. Bugetarii îşi iau salariile întregi, ba chiar şi sporuri, în ciuda faptului că stau acasă. În timp ce „privatii” stau acasă pe 75% din salariu de bază, sau pe 700 de lei ajutor de şomaj. Când guvernul va „accepta” toate aceste discrepanţe vizibile din cer, atunci va căpăta credibilitate în măsurile pe care la va lua.

Şi totuşi, ce poate face guvernul?

  1. Să proroge prin OUG creşterile de pensii şi salarii din anul acesta. Nu e normal ca bugetarii să beneficieze de creşteri de salarii promise de alţii, în perioada guvernării PSD, iar pensionarii de o creştere nerealistă de 40% de la 1 septembrie, în timp ce unii „privaţi” trăiesc cu 700 de lei pe lună. Ne-am duce în prăpastie cu toţii.
  2. Să limiteze veniturile de la bugetul de stat la o singură sursă, pensie sau salariu, şi nu mai mare de 10.000 de lei. Pensiile mai mari de 10.000 de lei să fie impozitate cu 90%. Nu ştiu ce economiii s-ar face la buget, dar ar fi o măsură de dreptate socială absolut necesară în asemenea condiţii. Care ar genera solidaritatea socială, esenţială în asemenea condiţii. Cui nu-i convine, nu are decât să plece în privat, sunt oameni cu studii superioare care-şi găsesc de lucru în privat.
  3. Să amâne cheltuielile pentru armată pe anii următori. Nu sunt absolut necesare anul acesta, iar NATO va înţelege situaţia excepţională în care ne aflăm.
  4. Să treacă în concediul legal de odihnă toţi bugetarii care stau acum acasă, începând cu 1 aprilie.
  5. Să desfiinţeze ordonatorii de credite neesenţiali, începând cu unele ministere, cum sunt ministerul Tineretului şi Sportului, ministerul Culturii, şi altele.
  6. Să stimuleze producţia agricolă, care va căpăta în acest an o importantă strategică. Germanii, italienii, ţipă după muncitorii sezonieri români, iar noi nu putem dezvolta agricultura noastră care ar putea hrăni 80 de milioane de europeni.
  7. Să introducă prin OUG digitalizarea, aplicaţiile informatice, care ar reduce numărul functionarilor din administraţia centrală şi locală la jumătate. Ceea ce se întâmplă acum cu procedurile online ne arată că se poate.
  8. După reluarea integrală a activităţii economice, sectorul privat ar avea nevoie de încă un milion de salariaţi, deci locuri de muncă se găsesc. Numai că la stat sunt salarii mari şi se poate chiuli în voie. Aşa că restructurarea aparatului bugetar se poate face fără probleme.
  9. Să ceară un împrumut la FMI, ca în 2010.
  10. Să reducă cu 75% banii alocati partidelor politice.


Dacă acum nu, atunci când?

Problema economică a ţării noastre este dată de dezechilibre bugetare. Statul nu poate face investiţii în infrastructură, sănătate,  educaţie, pentru că trebuie să susţină 1,2 milioane de bugetari şi 5,2 milioane de pensionari. Munca la negru, inclusiv a unor pensionari, nu poate fi cuantificată şi controlată. Acum este momentul, provocat de criza mondială dată de pandemie şi mai apoi de criza economică, pentru ca statul român să-şi pună în ordine finanţele publice. Dacă n-o va face, din raţiuni electorale, va plăti şi mai scump, când România va intra în incapacitate de plată, ca în 2010.