Guvernul Ponta are o viziune şi aceasta este de stânga

Măsurile anunţate recent de premierul Ponta confirmă viziunea socială a actului de guvernare. Majorarea salariilor, în special pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi este un gest simbolic, de echitate. Creşterea salariu minim până la 900 RON este în mod evident alta măsură ce vine în sprijinul celor cu venituri mici.

În legătură cu măsurile fiscale anunţate de premierul Ponta pentru anul 2014 se pronunţă deja economiştii, finanţiştii şi habarniştii. Despre aceste măsuri se pot spune multe şi o vor face atât cei din opoziţie, cât şi cei din economia reală care vor beneficia în mod direct de ele. Ceea ce trebuie remarcat însă, dincolo de măsurile efective, este faptul că în spatele lor există o viziune, o abordare ideologică şi un set de principii în numele cărora guvernul pare a acţiona cu consecvenţă.

Astfel, încă de la începutul mandatului, guvernul Ponta şi-a propus să realizeze „un echilibru corect între consolidarea fiscal sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic  şi reducerea risipei din banul public”. În acest sens, obiectivul asumat vizează promovarea „unui set de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei”.

Cu alte cuvinte ţinta guvernării este expresia unei gândiri social-democrate (reducerea decalajelor sociale, sprijin pentru categoriile vulnerabile, mai mult pentru cei săraci, mai mare echitate socială etc.), iar instrumentele folosite sunt de factură liberală (susţinerea mediului de afaceri, atragerea de investiţii).

Deşi superficială, această dihotomie funcţionează în spaţiul public românesc, acolo unde se pleacă de la premisa că a fi liberal înseamnă să susţii (exclusiv) mediul de afaceri, iar a fi social-democrat presupune o preocupare constată doar pentru dimensiunea socială a guvernării.

Nicăieri în Europa partidele liberale şi cele socialiste nu (mai) au astfel de abordări înguste, categorice şi exclusive. Nimeni nu îşi (mai) închipuie societatea secolului XXI fără un mediu privat consolidat şi prosper şi fără un stat care reducă dezechilibrele sociale, să intervină atunci când au loc derapaje şi să vegheze la respectarea regulilor jocului.

Din această perspectivă, măsurile anunţate recent de premierul Ponta confirmă viziunea socială a actului de guvernare. Ele sunt măsuri de stânga deoarece au în spate o gândire social-democrată.

Indexarea pensiilor (cu mai mult decât rata inflaţiei) este un act de reparaţie ce vizează nu doar un electorat apropiat de PSD, ci şi o categorie socială vulnerabilă.

Majorarea salariilor, în special pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi este un gest simbolic, de echitate socială ce arată preocupare nu doar pentru cei cu venituri mici, ci şi pentru domenii în care statul oferă servicii sociale.

Creşterea salariu minim, în două tranşe, până la 900 ron este în mod evident o măsură ce vine în sprijinul celor cu venituri mici.

Reducerea CAS aduce un beneficiu direct mediului de afaceri, dar, în esenţă, aceasta este o măsură ce reduce impozitarea muncii. Ea vizează aşadar un domeniu de interes direct pentru social-democraţi, ţinta sa fiind, în ultimă instanţă, nu doar una fiscală, ci şi una socială (reducerea şomajului).

Chiar şi atunci când a introdus noi taxe sau a extins zona de impozitare, guvernul Ponta a acţionat într-o logică social-democrată: a impus la plată persoane cu venituri şi/sau status social ridicat (posesori de yachturi, de piscine, arme de vânătoare etc.). Impactul acestor taxe, inclusiv al noii accize pe carburanţi este unul mic. Inflaţia nu va avea fluctuaţii majore de natură să anuleze creşterile de pensii şi salarii. O spune în mod explicit guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: „Nu vedem deloc o avalanşă de scumpiri, scumpiri în lanţ. Acestea sunt tabu-urile noastre de 20 de ani încoace. Impactul este limitat ... undeva la 0,2%”.

Diferenţa fundamentală dintre stânga şi dreapta nu constă în modul în care se colectează taxele şi impozitele (vezi falsa discuţie pe tema cotă unică vs. impozitare progresivă), ci în modul în care acestea se folosesc. Din această perspectivă, măsurile luate în primul an de guvernare de către USL sunt în mod evident de stânga. Ele sunt îndreptate în direcţia reducerii inechităţilor sociale şi a sprijinii celor aflaţi în dificultate (cu venituri mici).

Nu a lipsit însă, conform angajamentului asumat, preocuparea pentru stimularea creşterii economice şi susţinerea mediului de afaceri (reducerea TVA la paine, a CAS, programul Kogălniceanu pentru IMM-uri etc.), cum de asemenea nu au lipsit investiţiile în infrastructură.

Din acest ultim punct de vedere, discuţia despre alocările bugetare în creştere sau în scădere este irelevantă în condiţiile în care absorbţia fondurilor europene, destinate inclusiv proiectelor de infrastructură, a crescut de la 7% în mai anul trecut, la 25% în prezent. Raportat la nevoile României, procentul este încă mic, dar el a crescut într-un an cât nu a făcut-o în primii cinci ani după aderare. Progresele sunt evidente, iar cu adevărat important este că guvernul actual are o viziune privind evoluţia societăţii.