Aceasta în pofida unor rezerve deloc minore pe care le formulam atât strict în privinţa conduitei politice a domniei-sale cât şi cu referire la ceea ce fac şi spun atât guvernul cât şi partidul pe care dl. Orban le conduce. Sau, mai corect spus, oprindu-mă cu precădere asupra a ceea ce mai degrabă spune decât face noul Executiv al României.

Ceea ce voi scrie în continuare nu intenţionează deloc să fie o negare a argumentelor afirmate în editorialul apărut în urmă cu câteva zile. Dl. Orban are la activ merite incontestabile, însă era de aşteptat ca ele să se amplifice considerabil în această lună şi ceva care a trecut din momentul preluării puterii. În realitate, nici vorbă  despre o astfel de creştere. Din contră. Până şi puţinele realizări ale guvernului Orban au avut alura unor victorii ratate. Ca, de pildă:

1. Economişti serioşi au atras atenţia că există riscul ca eliminarea supra-accizei la carburant să mărească şi mai mult gaura bugetară.

2. Abrogarea Legii recursului compensatoriu a fost o acţiune politic ratată, intrată mai degrabă în contabilitatea PSD, în primul rând din cauza bâlbâielilor şi a vorbelor de clacă ieşite pe aparatul fonator al ministrului Cătălin Predoiu.

3. E foarte bine că ministrul Finanţelor Publice, dl Florin Cîţu, dar şi alţi câţiva demnitari din guvernul Orban au făcut publice dimensiunile dezastrului/jafului din vremea guvernării, atenţie!, nu doar PSD, ci PSD-ALDE. Atrag atenţia asupra acestei nuanţe pentru că e  tot mai vizibilă încercarea de exonerare de răspundere pe şest a partiduleţului condus de dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Şi aceasta doar fiindcă respectivii au ştiut când să iasă de la guvernare şi fiindcă au participat la alungarea de la putere a şleahiei pesediste ori au contribuit la învestirea noului Executiv. Însă dacă PNL şi dl. Orban vor ascunde sub preş mizeria aldistă, răul considerabil făcut de ALDE, de dl. Tăriceanu personal, mai mult, dacă peneliştii vor accepta o fuziune cu ALDE atunci vor avea de achitat o notă de plată foarte pipărată.

4. Sunt mult prea multe reminiscenţe din discursul pedelist din vremea guvernării Băsescu-Boc care se aud asurzitor şi populist în spaţiul public în ceea ce vehiculează  diferiţi componenţi ai guvernului actual. PNL şi dl. Orban însuşi par a pune toate relele din lume pe seama bugetarilor, drept care au revitalizat discursul impardonabil băsist cu graşii care s-au căţărat pe spinarea slabilor, sperând că astfel toate problemele se vor rezolva mizând pe antagonizarea celor care lucrează la Stat cu cei de la privat. Dl. Orban pare a nu-şi da seama că a căzut în cursa unui Bogdan Chirieac, de pildă, care el, privat, stă pe un purcoi de bani primiţi de la Stat ca urmare a unor contracte facilitate de mafia PSD, şi plânge de mila nebugetarilor.

5. Şi dl. Orban, şi dl. Cîţu, şi mioriţele hiper-vorbăreţe Raluca Turcan şi Violeta Alexandru au resuscitat din acelaşi arsenal pedelist povestea cu interzicerea cumulării pensiei cu salariul. Oare au şi analizat şi cumpănit consecinţele dacă interdicţia aceasta se va aplica otova? Oare, dl. Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, care mie îmi pare a fi desenat cu cerneală simpatică, le-a spus mai sus-amintiţilor vorbăreţi că în Teatre e nevoie şi de actori de vârstă şi că e mult mai avantajos din punct de vedere strict contabil ca aceştia să fie plătiţi cu un salariu decât la bucată? Dar doamna Monica Anisie, ministresa Educaţiei care  deţine recordul guvernamental la datul în gropi, a deschis gura spunând că în Învăţământ e acut deficit de personal calificat şi că sunt zone unde situaţia este cât de cât salvată prin recursul la pensionari? Care pot fi mai buni decât acei tineri care au luat note proaste la examenele de titularizare şi pe care d-na Ecaterina Andronescu voia să îi trimită la vestiare? Ce zice ministrul Sănătăţii, dl. Victor Costache, despre consecinţele în domeniul pe care îl păstoreşte ale unei astfel de măsuri?

Guvernul Orban este unul de tranziţie. El  se va afla la Palatul Victoriei cel mai târziu până la alegerile parlamentare la termen. Tocmai din acest motiv nu beneficiază de obişnuita perioadă de graţie pe care presa o acordă celor care au preluat de puţină vreme o funcţie. Iată de ce Executivul Orban este obligat să facă mai mult şi să vorbească doar pentru a se afla în treabă. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro