Data de 16 noiembrie 2015 nu era aleasă defel la întâmplare. Era ziua în care  se împlinea un an de la victoria în alegerile prezidenţiale a d-lui Iohannis. Sărbătorită, după cum am văzut cu toţii ieri seară, printr-un interviu cum nu se poate mai insipid acordat de preşedinte Televiziunii publice. Insipid nu din cauza intervievatoarei Ramona Avramescu, nici ea din cale afară de charismatică, o copie nereuşită, de data aceasta fără emblematica năframă la gât a Rodicăi Culcer, ci din pricina intervievatului. Care nu a depăşit nivelul platitudinilor elementare, dovedind că nu a progresat deloc, în decursul unui an, la capitolul charismă şi strategii de comunicare. 

Preşedintele a râs oarecum forţat atunci când angajata TVR i-a pus prima întrebare, fatalmente legată de „guvernul lui” care, iată, aşa după cum profeţea, dl. Cristoiu era gata la data de 16 noiembrie. Nu ştiu ora la care a fost înregistrată discuţia cu pricina, dar numai motive de râs nu avea la ora 21, când ea s-a difuzat pe post, dl. Iohannis. Şi iată de ce. 

Domnia sa ne promisese, în ziua în care l-a desemnat pe dl. Dacian Cioloş în funcţia de premier, un guvern comparabil cu un Mercedes de clasă S. Duminică seara, după ce dl. Cioloş a fost nevoit să îl retragă de pe lista viitorilor miniştri pe dl. Andrei Baciu din motive asupra cărora nu mai insist acum, ne-am dat seama că nu vom avea un Mercedes, ci un Wolskwagen şi încă unul cu destule hibe, unele vizibile, altele ascunse. Defectele vizibile se ştiau şi se numeau Cristina Guseth, nominalizată la Justiţie, Petre Tobă, de mulţi socotit omul lui Gabriel Oprea, desemnat la Interne, tehnocratul  Vasile Dâncu, defel tehnocrat ci pesedizat până în măduva oaselor, miluit cu un post de vicepremier şi destinat să se ocupe de Dezvoltare, domeniu în care nu prea ştim să aibă competenţe. 

Mai târziu s-a vorbit despre problemele cu sindicatele pe care le-ar avea dl. Adrian Curaj căruia i s-a atribuit portofoliul Educaţiei. Ori despre trecutul prin partide şi candidaturi ale altor ministeriabili. Respectabili componenţi ai Diasporei au făcut cunoscute pe reţelele de socializare o seamă de umbre din cv-ul unora dintre viitorii miniştrii care au lucrat în vremea din urma dincolo de fruntariile ţării. 

Luni seara, la ora la care, pe TVR 1, se difuza interviul cu dl. preşedinte, se consumase deja de ceva vreme audierea d-nei Cristina Guseth. Nu am putut-o urmări televizată în direct, însă mi-am sacrificat pentru ea două ore şi ceva azi-noapte. Mă sfătuiseră să o fac câţiva prieteni complet dezamăgiţi de ceea ce văzuseră. Pe măsură ce filmul audierii înainta, mi-am dat seama că amicii mei fuseseră din cale afară de îngăduitori, că eu o supraevaluasem, în editorialul de ieri, pe d-na Guseth, crezând că nu va străluci la audieri, dar nici nu va depăşi nivelul unor bâlbe nu lăudabile, dar nici din cale afară de groteşti. M-am înşelat. 

Doamna Cristina Guseth s-a prezentat lamentabil. A fost asemenea unei studente întârziate, complet nepregătită, de la cursurile la fără frecvenţă de odinioară care, învăţătoare fiind, a fost promovată să predea la gimnaziu. Drept pentru care s-a înscris la facultatea prin care încerca să treacă nu prin ştiinţă de carte, ci prin înmuierea inimilor examinatorilor. 

Încercarea de ieri a ministeriabilei cu dispensă de studii a eşuat şi a fost mult mai mult decât o umilinţă personală de care d-na Cristina Guseth se putea autoproteja dacă nu era încercată de visuri de mărire. Stratagema că misiunea ei la Ministerul de Justiţie va fi aceea de manager nu a mers, candidata neizbutind decât să mai demonstreze o dată cum acest cuvânt supra-uzitat e folosit pentru a masca vizibile carenţe profesionale în domeniu ale celor trimişi să conducă un domeniu pentru care nu au nici un fel de calificare. 

Convinsă fiind că e pila preşedintelui şi că acest statut ajunge pentru reuşită, d-na Guşeth nu a studiat nici măcar Constituţia. A citit Programul de guvernare, care cuprinde câteva prevederi referitoare la justiţie, dar nu a făcut niciun efort spre a afla ce se ascunde dincolo de vorbe. Cristina Guseth a avut parte de examinatori neînduplecaţi, cărora nu le-a fost deloc greu să ne arate că Împăratul e gol. Şi că un minister greu nu se conduce cu blabla-ul de la Freedom House.

Nu voi empatiza defel cu umilinţa meritată a d-nei Cristina Guseth. O va face, fără doar şi poate, d-na Sandra Pralong. Şi alte oengiste. Nu umilinţa d-nei Guseth contează acum. Ci compromiterea guvernului pe care a realizat-o scandaloasa ei prestaţie. Care ridică semne de întrebare despre cât de competent e guvernul Cioloş în întregul său. 

Prim-ministrul a anunţat azi-noapte pe facebook că o va retrage pe doamna Guseth. Din dorinţa de „a nu vulnerabiliza în nici un fel încrederea în Ministerul Justiţiei”. Din păcate, nu doar încrederea în Ministerul Justiţiei a fost deja vulnerabilizată. Ci încrederea în întregul Cabinet. Care nu e nici Mercedesul clasa S, nici Wolskwagenul poluant peste marginile iertate, ci Lăstunul de tristă/veselă amintire din perioada comunistă. Din păcate.