Graşii, slabii, bugetarii sau cum a încurcat dl. Cîţu borcanele

Un premiu întâi cu coroniţă a cărui menire ar fi aceea de a răsplăti inabilităţile probate în comunicarea publică ar merita cu prisosinţă senatorul PNL Florin Cîţu, îndeobşte prezentat drept unul dintre cei mai redutabili specialişti în economie ai partidului.

Dl. Cîţu a izbutit uriaşa performanţă ca în decursul săptămânii ce se încheie să îşi atragă antipatiile mai tuturor bugetarilor din România şi să determine aproape toate marile centrale sindicale să îi solicite urgent demisia. Din toate posturile şi demnităţile posibile, începând cu aceea de parlamentar al României. Şi aceasta din cauza vorbelor nepotrivite, otova, năclăite în cerneala veche şi uscată a luptei de clasă, a distincţiilor „de tip antagonist” dintre productivi şi neproductivi care au plasat în două tabere ca în vremea comunistă populaţia activă a României. Vorbe ce au furnizat muniţie tuturor profeţilor apocalipsei ce, susţin propagandiştii alianţei PSD-ALDE, mai mult ca sigur că se va abate asupra oamenilor cinstiţi din România, la doar câteva zile după schimbarea de putere. Cum să nu sară ca arsă şi să nu expoateze la maximum momentul cvasi-dispăruta din peisaj Lia Olguţa Vasilescu profeţind că tăierile de lefuri din vremea regimului Băsescu ar fi parfum prin comparaţie cu tot ceea ce se pregăteşte când, rătăcit pe la nu ştiu ce televiziune, omul acesta, pe care foarte adesea am tendinţa să îl asimilez cu nefericitul, insignifiantul George Demetru Ladima, s-a apucat să enumere de câte se vor linge pe bot bugetarii. Liberalul contaminat de învăţătura marxist-leninistă uitând că sunt bugetari şi bugetari. Unii comuni, alţii de lux şi că dacă s-a ajuns la aberaţia că media salariului din privat să fie substanţial mai mică decât aceea de la bugetari e pentru că sunt locuri unde s-au făcut excese. Chiar şi în cazul parlamentarilor care tot de la buget îşi iau tainul. Votat cu mare veselie şi de partidul din care dl. Cîţu face parte. Semn că povestea cu tocana mai particoleră din Moş Teacă sau cea cu unii sunt mai egali decât alţii devenită celebră graţie condeiului lui George Orwell este eternă.

Numai că dl. Cîţu s-a făcut că uită că locurile acelea nu sunt nici în educaţie, nici în sănătate, domenii pe care orice guvern nu întârzie să le declare încă din prima zi după instalarea la putere ca fiind de maximă prioritate.

Ce au înţeles bugetarii din spusele dacă nu neapărat necugetate, măcar cel puţin nenuanţate, ale celui prezentat drept o somitate liberală în economie? Ce să înţeleagă? Gata, kaputt, cu sporuri şi măriri salariale, s-a terminat şi cu legea unică a salarizării, bună-proastă, dar cu care românii de abia au început să se obişnuiască. Mai mult. Dl. Cîţu în persoană va bate, pesemne, din poartă de bugetar în poartă spre a confisca cu mână proprie toate amărâtele de vouchere de vacanţă. Despre care hotelierii, adică oameni din sectorul privat, sector a cărui soartă o deplânge dl. Cîţu, recunosc că le-au revigorat afacerile, chiar au dus la creşterea tarifelor. De aici şi solicitările lor de a se mai prelungi cu o săptămână vacanţa şcolară.

Discursul agitat al d-lui Florin Cîţu (în PNL îl egalează la capitolul energie cheltuită fără rost doar dl. Ionel Dancă, alt ins profund necharismatic) a readus în mod neinspirat în actualitate teoriile cu grasul care s-a cocoţat pe spinarea slabului pe care îl suge, îl căpuşează, îl exploatează. Teorii la mare preţ şi mare căutare în vremea guvernării pedeliste. Care dau şi azi fiori reci pe şira spinării şi ale căror costuri s-au decontat în 2016 la urne. Ştie oare dl. Cîţu ce dramă au trăit în 2010 bugetarii când s-au trezit cu 25% amputate din salarii? Plănuieşte oare dl. Cîţu să demonstreze că istoria se repetă?

Nu-i mai puţin adevărat că o salarizare cât de cât mai apropiată de importanţa şi dificultatea muncii de care au avut parte la un moment dat profesorii, medicii, actorii, unii angajaţi din administraţia publică, dar care s-a cam spulberat odată cu creşterea inflaţiei, a dus la creşterea nejustificată a numărului de bugetari, la supradilatarea schemelor de personal. S-au emis tot felul de acte normative cu nedisimulată tentă politică menite să recompenseze şi să fidelizeze clientela şi servanţii puterii.

Zilele trecute, ministrul Transporturilor, dl. Răzvan Cuc, îşi exprima pe un post de televiziune mirarea şi revolta faţă de numărul de protejaţi, amante, fii şi fiice ce s-au tupilat prin feluritele birouri din ministerul pe care îl păstoreşte. Oare nu partidul din care dumnealui face parte a făcut asta? Avem un guvern supraponderal, cu ministere multe şi inutile, cu mulţi secretari şi subsecretari de Stat, unii dintre ei fără nici un fel de pregătire în domeniu.Un util studiu de caz s-ar putea face, de pildă, la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. La astfel de aberaţii şi multe altele similare ar trebui să reflecteze dl. Cîţu &co şi abia pe urmă şi aici, în respectivul domeniu al bugetarilor de lux, să anunţe începutul reformei. Până la voucherele de vacanţă, totuşi, mai este!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro