Când simte că lumea a uitat de el, Gheorghe Funar, vicepreşedinte al muribundului PRM, iese la rampă cu câte o trăsnaie. Ultima noutate pe care a lansat-o este genocidul prin  fracturare hidraulică.

Văzând că subiectul exploatării gazelor de şist este încă proaspăt, în fiecare săptămână apărând câte cineva care respinge sau susţine acest proces, Funar s-a gândit că ar fi bine să exploateze subiectul aşa cum nimeni altul nu a făcut-o: în cheie naţionalistă. El a depus un denunţ la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care cere pedepsirea persoanelor implicate în exploatarea gazelor de şist: „Obiectul acestui denunţ penal îl constituie identificarea şi tragerea la răspundere juridică a numeroaselor persoane care sunt implicate în genocid şi în tentativa de genocid, deocamdată, dar genocidul este foarte aproape, vizând exterminarea populaţiei României", se arată în denunţul funariot.

Ce poate să însemne asta? În DEX, genocidul este definit ca „infracţiune săvârşită în scopul de a distruge deliberat şi sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup naţional, rasial, etnic sau politic”. Deci, criteriul urmărit în procesul de distrugere este apartenenţa etnică sau politică. Pornind de aici, se înţelege că în concepţia lui Funar catastrofa naturală ce s-ar produce ca urmare a exploatării gazelor de şist va fi selectivă. Adică, distruşi vor fi doar românii pur sânge, cei cu certificate de urmaşi cerţi ai lui Traian şi Decebal. Naţiunile conlocuitoare nu vor fi afectate, urmând ca spaţiul carpato-danubiano-pontic să fie locuit în perioada post-fracturare de către inamicii etnici ai comunităţii funariote: ungurii, ţiganii ş.a.

Istoria ne-a dovedit că etnicismul şi xenofobia au fost deseori motive de fracturare a coeziunii sociale a unei comunităţi. Această fracturare s-a produs prin diferite metode, de la propagandă şi dezinformare la execuţii fără judecată. Dar, iată că progresul tehnic a generat un salt spectaculos în spaţiul politic. A trecut vremea arestărilor, deportărilor şi execuţiilor ca acţiuni menite să extermine o comunitate etnică. Acum avem fracturarea hidraulică – mai eficientă, mai ştiinţifică.

Ceea ce încă nu ne-a explicat Funar este cum se realizează selecţia. Cum se face de catastrofa alege victimele după etnie? Cum devin gazele naturale ale patriei românilor arme de exterminare chiar a acestora? Pământul românesc nu ştie că este românesc, că are „sânge de român”, că poartă în pântece „gaze de român”? Dacă pământul românesc nu conştientizează ce aberaţii se pot produce prin fracturarea hidraulică a propriilor gaze, ar trebui să se uite la ceea ce i s-a întâmplat lui Funar, al cărui ultim gest politic poate fi înţeles doar în această cheie.