Gabriela Firea poartă deja pe frunte pecetea iminenţei eşecului său electoral

Am publicat la data de 2 iulie 2020, atât pe blogurile „adevărul.ro” cât şi pe site-ul „contributors. ro”, comentariul intitulat „Nervii la pământ ai doamnei Firea şi şansele electorale ale Opoziţiei”. Ca o coincidenţă, chiar în aceeaşi zi, aveau să apară ştiri de natură să completeze imaginea situaţiei deloc de invidiat în care se află astăzi insa care încă mai este candidata PSD la funcţia de primar general al Capitalei.

Partidul pe care îl reprezintă d-na Firea alunecă neîncetat pe tobogan, înregistrează din ce în ce mai puţine procente în sondaje. Iar electorii se lasă foarte puţin sau tot mai greu  convinşi de zicerile mincinoase ale vectorilor săi de imagine. Indiferent că aceştia sunt de rang înalt, au funcţii de primă mână în partid şi  se numesc Marcel Ciolacu, preşedintele interimar, sau Lucian Romaşcanu, vorbetele şef, veşnic umflat în pene şi întotdeauna îmbufnat,  despre care tocmai s-a aflat cât de nesătulă de funcţii şi de bani îi este distinsa nevastă.

Nu dau nici cel mai mic rezultat nici recursul la ghioaga luată de pSD din arsenalul luptei de clasă specifice anilor 40-50 ai secolului trecut (am în vederea când spun asta manifestările descalificante ale vicepremiralui Aurelian Bădulescu ori ale primarilor de sectoare  Daniel Florea şi, ieri, Gabriel Mutu)  nici articolele din  presa scrisă mincinoasă, nici desfăşurările de forţe caraghioase de pe la România tv, Antena 3, Realitatea tv sau tot mai neghioaba şi de neprivit TVR 1, nici negarea pandemiei cu COVID, operaţiune în care s-au angajat între alţii Ion Cristoiu, „circusista” cu derogare ilegală Anca Florea, care se autoiluzionează că şi-ar mai aminti cineva de ea şi de vremurile de mult trecute în care lucra la Matinalul  de la Radio Bucureşti, sau resuscitatul Marius Tucă. Un semidoct prezentat drept mare amator, chiar specialist în teatru.

PSD este în faza în care speră că şi-ar putea amâna la nesfârşit decesul prin simpla reprogramare la nesfârşit a Congresului, la capătul căruia, indubitabil, se va consemna o sciziune masivă. O hemoragie de neoprit. Comparabilă cu aceea care s-a consumat atunci când Petre Roman şi-a luat oamenii şi un zgomotos adio de la Ion Iliescu. Numai că Marcel Ciolacu nu are nici a  suta parte din şiretenia politică a „Bunicuţei”. Ca să nu mai vorbim despre faptul că PSD este insolvabil. Nu are bani, are doar datorii, iar acestea sunt cu multe zerouri. Aşa că nici un consultant politic cât de cât mai acătării, nu prea se arată dispus să îl servească în campaniile electorale viitoare.

Doamna Firea însăşi nu prea are cu ce se lăuda. S-a văzut aceasta atunci când a mimat că şi-ar prezenta realizările cvasi-egale cu zero, în ziua în care s-au împlinit patru ani de la preluarea mandatului eşuat de primar general al Capitalei. Care realizări? Machetele? Contractele dubioase respinse de instanţe judiciare? Închiderea prin forţă a revistei Amfiteatru, un indiciu clar că numita Firea Vrânceanu Pandele Gabriela are mentalitatea Anei Pauker?  A spune că principala înfăptuire o constituie redarea Primăriei Capitalei bucureştenilor înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât o gargară leşioasă pe care nu o mai acceptă nimeni cât de cât zdravăn la cap. Dacă după ce timp de trei luni ai luat cu asalt toate televiziunile spre a debita verzi şi uscate în privinţa a ce ai vrea tu să faci ca să opreşti asaltul infectărilor cu COVID 19, afli că dl. Nicuşor Dan, cvasi-absent de pe ecrane, te depăşeşte cu 9 procente în sondaje înseamnă că porţi deja pe frunte pecetea iminenţei eşecului. Iar a replica realităţii cifrelor că nu crezi în ele, că sunt mincinoase, mai mult, să plusezi şi să spui că dl. Nicuşor Dan ar fi comparabil cu puşcăriaşul Dragnea Nicolae Liviu, pe care tu însuţi îl alimentai cu vorbe şi acopereai cu elogii când acesta opera dărâmarea guvernului Grindeanu, înseamnă că eşti cuprins de disperare. Ori rupt de realitate. Disperarea accentuată după primirea veştii că negocierile dintre PSD şi Pro România au eşuat, aceasta însemnând că dl. Victor Ponta ar putea să se înscrie şi el în cursa pentru Primăria Capitalei. Or, asta înseamnă că nu e deloc exclus ca doamna Firea să fie silită să se retragă din cursa electorală, spre a preveni o înfrângere care deja se anunţă a fi mai mult decât ruşinoasă.

Aşa după cum scriam şi în comentariul publicat la data de 2 iulie, Opoziţia anti-PSD are mari şanse de a câştiga Primăria Capitalei. Nu ajunge. Nicuşor Dan are nevoie de un Consiliu general favorabil, care să nu îi pună beţe în roate, să nu îi blocheze proiectele, Mai are nevoie şi de cât mai mulţi primari de sectoare aliaţi. Or, asta nu se va putea obţine decât dacă actuala Opoziţie va decide să se alieze, fără a face prea mult caz de propriile orgolii.

 Pecetea eşecului pe care o poartă deja pe frunte Gabriela Firea îi este favorabilă. Reuşita îi este însă condiţionată de unitatea acţiunilor politice viitoare. Acţiuni responsabile şi cu adevărat puse în slujba electoratului.

Înainte de a publica acest comentariu, am citit aşa-zisul editorial scris de Ion Cristoiu pentru cristoiublog. În stilul conspiraţionist care îl caracterizează, aşa-zisul “mare Jack”, altminteri un biet Popriscin, insinuează că Gabriela Firea ar fi fost trădată de propriul partid. Adică de dl. Marcel Ciolacu pe care l-am văzut ieri seară la Antena 3 în toată splendoarea analfabetismului. Care îl recomandă pentru înscrierea în toamnă la liceul seral. Nici vorbă despre trădare. Astăzi atât PSD cât şi d-na Firea nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât, aşa cum se spune prin Ardeal, „două nevoi”. Sau două ‘’lucruri slabe”.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro